![Consumul de resurse ale Terrei în ritmul principalelor țări dezvoltate [3].](https://www.researchgate.net/profile/Silviu-Darie-2/publication/344713273/figure/fig1/AS:947637226332162@1602945729991/Consumul-de-resurse-ale-Terrei-in-ritmul-principalelor-tari-dezvoltate-3_Q320.jpg)
Content uploaded by Silviu Darie
Author content
All content in this area was uploaded by Silviu Darie on Oct 17, 2020
Content may be subject to copyright.
Volumul 68, ISSN: 1453-2360
INSTITUTUL NAȚIONAL ROMÂN
pentru
STUDIUL AMENAJĂRII și FOLOSIRII SURSELOR DE ENERGIE
Reprezentantul României la EURELECTRIC
Analiză asupra utilizării surselor
regenerabile de energie din România
Nr. 9 / 2020
ISSN: 1453-2360
®
Dynamics in Distribution Power System 400
Dinamica sistemului de distribuţie a energiei electrice
Silviu DARIE
About CO2 Emissions with „Hidden“ Causes 411
Despre emisii de CO2 cu cauze „ascunse“
Ovidiu ŢUŢUIANU
Review on the Use of Renewable Energy Sources in Romania 417
Analiză asupra utilizării surselor regenerabile de energie din România
Cristian PURECE
90 Years of Romanian Telephony (I) 426
90 de ani de telefonie românească (I)
Ioniţă DĂESCU
National Power System in July 2020 and First Semester 2020 437
Sistemul Energetic Național în luna iulie 2020 și semestrul I 2020
Cristina POPOVICI
OPCOM Report – Electricity Market. August 2020 441
Raportul OPCOM – Piaţa de energie electrică. August 2020
25 Years Ago (101) / Acum 25 de ani (101) 448
Gabriel ROMAŞCU
Legislation / Legislație 459
Lusine CARACASIAN
In memoriam NICOLAE MĂNESCU 461
In memoriam VICTOR ATHANASOVICI 469
anul 68, nr. 9 / august 2020
400
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Abstract: Based on the author’s experience one investigates the dynamics in power systems with personal computer application; the
paper presents the most common disturbances in distribution systems; power systems components modeling for dynamics investigation
are presented; the synchronous generator modeling, AVR and Governor modeling are also presented; several numerical examples are
provided: system branch tripping, bus faults, load shedding and impact of generator damping factor to synchronous generator swings. All
the power simulations were performed by using the DesignBase professional software.
Key Words: AVR – Automatic Voltage Regulation, Generator Automatic Voltage (AVR) modeling, Generator Governor (GG) modeling,
Power System Modeling Procedures, Dynamic modeling, Power System Studies using DesignBase professional software.
Abbreviations: FDR – Feeder / Cable; CB – Circuit Breaker; RPM – revolutions per minute; GG – generator governor; AVR – automatic
voltage regulator.
Contributions: A practical guide for dynamics analysis computer assisted is presented; the steady state and dynamic modeling of the
synchronous generator, AVR and GG and the main settings are also presented; DesignBase professional software is employed for the
Power System Studies.
1. Introduction
The table 1 below lists the main system disturbances in a distribution power system.
Table 1
Main system disturbances
Dynamics in Distribution Power System
1 Prof., PhD (EE), Technical University Cluj Napoca
Silviu DARIE1
401
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
The purpose of this article is to discuss computer-assisted power system dynamic studies in the distribution power
systems. A case study is presented for a generic 5 Bus Power System, Figure 1, [1].
An electrical power system is considered to be stable when after a disturbance its synchronous machines are capable of
either returning to their original steady-state condition or reaching a new steady-state condition. System disturbances
may typically result in oscillatory transients. In a stable system these oscillations will be damped, allowing the
machines to retain control of all the critical parameters. Traditional transient stability analysis uses the machines’ rotor
angles in order to quantify the degree of stability of the system. This means that if the difference in angle between
two synchronous machines increases without control, or if the associated oscillation is not sufciently damped, then
the system is unstable.
A well-designed and operated power system should meet the following criteria:
a) Be able to supply the system’s demand and maintain sufcient active and reactive power reserve to cope with
ongoing changes in load and system disturbances due to contingencies;
b) Operate safely with minimum operating cost;
c) Maintain an adequate level of reliability;
d) Provide an acceptably high level of Power Quality - maintaining voltage and frequency within tolerable limits
accepted by the appropriate standards.
2. Power System Modeling
The dynamics of power system investigation requires the steady state and dynamic models of the power system
components: synchronous generator (SG), automatic Voltage Regulator (AVR), Generator Governor (GG) and the
electrical loads / motors. By running power ow, the power ow results are the starting / input coordinates of the
dynamics analysis.
3. Power system components data
3.1 Synchronous Generator Modeling and Input Data
The electrical part of the machine is represented by a sixth-order state-space model and the mechanical part is the
same. The model takes into account the dynamics of the generator stator, generator eld, and the generator damper
windings. The equivalent circuit of the model is represented in the rotor reference frame (q, d frame).
All rotor parameters and electrical quantities are viewed from the stator. They are identied by primed variables. The
subscripts are:
402
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 1. 5 buses generic network layout: model input data and events location
1: Branch tripping; 2: Bus Faults; 3: Load Shedding; 4: Generator damping and time constants impact
The synchronous generator input data should be provided by the generator manufacturer. If this is not provided, then
the typical data for synchronous generators are listed in the Table 2 below, as an example for a Diesel Generator.
Table 2
Diesel Generator typical data
Generator Name Plate Data Input Data
Rated Power, kVA 125.000
Rated Voltage, kV 110
Power Factor, % 80
Subtransient Reactance, % 8.5
Transient Reactance, % 15
Longitudinal Reactance, % 100
X/R 45
Grounding Solid
RPM 3.600
Controlled Bus G
Desired Voltage, p.u. 1
Type of Generator, PV Type
Generation, kW 100.000
Reactive Power Limits, kVAR 0 - 50.000
403
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Synchronous Generator Dynamic Model, [1, 2, 9].
Fig. 2: Eq’, Eq”, Ed” Generator Model
Table 3
Synchronous Generator: Input Data for the model shown in Figure 2
Item
No.
Generator Parameter Actual Data Comments
Input Data
Units
1 ID name G
2Rated Voltage 110 kV
3 Rated Power 125 M VA
4 Power Factor 80 %
5 RPM 3600 RPM
6 Sub synchronous reactance, %X”dv 8.5 %
7 Synchronous reactance, %X’dv 15 %
8 % Reactance 100 %
9 % Negative Reactance, %X2V 8.5 %
10 X/R 45 -
11 Type of Generator PV Bus -
12 Active Power Generated, P 100 MW
13 Reactive Power Limits - Minimum 0 kVAR
14 Reactive Power Limits - Maximum 50000 kVAR
15 Rated Frequency 50 Hz
16 Dynamic SG Model Eq’,Eq”, Ed”
Model
17 GS AVR Type IEEE Type 1,
DC
18 GS Governor Type Simplied
404
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
3.2. Generator Governor Modeling: Simple Dynamic Model, for the model shown in Figure 2
Fig. 3. Simplied Governor Dynamic Model
Table 4
Governor Settings
Item No. Governor Parameter Actual Data Comments, Input Data
Units
1 ID name GOV
Model Simplied
2 K 10 pu
3 Time Constants, Speed Relay, T1 0.5 seconds
4Time Constants, Valve T2 0.05 seconds
5 Maximum Turbine Output, PMAX 1.5 pu
Minimum Turbine Output PMIN 0.1 pu
3.3. AVR Modeling
Static Excitation (IEEE Type 1 DC Exciter), [7]
Static excitation systems supplies direct the current to the generator eld winding through the rectiers. A simplied
version of the IEEE Type ST1A static exciter is shown in Figure 4. The actual input data is provided in Table 5.
Fig. 4. Simplied block diagram for the IEEE Type ST1A static exciter, [7]
405
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Table 5
AVR Settings
Item No. AVR Parameter Actual Data Comments, Input Data
Units
ID name AV R
1 Model IEEE Type 1,
DC Exciter
2 Regulator Input Filter, Time
Constant, TR (0 to 0.1)
0.05 seconds
3 Regulator Gain, KA (10 to 1000) 200 pu
4TA 0.05 seconds
5Maximum Regulator Voltage,
VRMAX, (05 to 10)
10 pu
6Minimum Regulator Voltage,
VRMIN, (-10 to 0)
-10 pu
7 Regulator Stabilizing Circuit Gain,
KF, (0 to 1)
0.05 pu
8 Regulator Stabilizing Time Constant,
TF, (0.005 to 5)
1 seconds
9 Exciter Gain, KE, (- 5 to 5) 1 pu
10 Exciter Time Constant, TE, (0 to 5) 1 seconds
11 Exciter Saturation, SEMAX,
(0 ignore)
0 0 - ignore
12 Exciter Saturation, SE75 (0 ignore) 0 0 - ignore
13 Rated Excitation Voltage, EFDFL,
(3 to 3)
3 pu
14 Regulator Time Constant, TA1,
(0.005 to 5)
0.05 seconds
15 Regulator Time Constant, TA2,
(0.005 to 5)
0.05 seconds
3.4 Load Modeling
The load model is a mathematical representation of the relation between the active or reactive power (or of the current
injection) in a load bus and the complex voltage at the same bus [4]. Electrical loads may be considered:
a) Resistive Electrical Loads;
b) Capacitive Electrical Loads;
c) Inductive Electrical Loads;
d) Combination Electrical Loads.
As a typical load model in load modeling, the ZIP models are represented by the coefcients of a load model com-
prised of constant impedance (Z), constant current (I) and constant power loads (P). A ZIP coefcient load model is
used to represent power consumed by a load as a function of voltage.
406
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Table 6
ZIP Functional Load – Input Data
Item No. Load Parameter % Actual as
Constant kVA
%Actual as Con-
stant Impedance
%Actual as
Constant Cur-
rent
ID name: LOAD % % %
1 Total Active Power: 302 MW 60 30 10
2 Total Reactive Power: 95
MVAR
60 30 10
Table 7
Power Transformer – Input Data
Item No. Power Transformer Parameter Actual Data Comments, Input Data
Units
ID name T1, T2
1 XFMR Model R & X
longitudinal
2Primary Rated Voltage 230 kV
3Secondary Rated Voltage 110 kV
4 Rated Power 75 M VA
5 % Impedance 5.75 %
Table 8
HV Overhead Lines, deep reticulation
Item No. Power Transformer Parameter Actual Data Comments, Input Data
Units
ID name L1, L2
1 Line Model R & X Lon-
gitudinal
2Rated Voltage 230 kV
3 Type OHL – Simple Circuit
4 Length 15 km
5 Resistance, Positive Sequence, R+ 0.142 Ohms/1000 m
Resistance, Zero Sequence, R0 0.31 Ohms/1000 m
4. Dynamics Simulations
The author recommends the following steps during the power system dynamics study with personal computer application:
a) Generate the model based on the client drawings and input data;
b) If needed one may organize a site survey;
c) Perform “Power Flow” study; the convergence of the Power Flow demonstrates that the input data are correct and
the power system is feasible;
d) Perform “Short Circuit Study” to check the power system paths sustain the fault currents;
e) Perform the “Protective Device Coordination”;
f) Perform the power system dynamics study.
407
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
The convergence of power ow demonstrates that the model is consistent and the model input data is correct. The
power ow results are displayed on the model one line. The user has the opportunity to investigate the results and
check the power system performances against the current standards and regulations.
Fig. 5: Power Flow Results: Starting Conditions in Dynamics Investigations
4.1 Dynamic Simulation Scenarios:
SCENARIO 1: Branch L1 Tripping:
Fig. 6. G Bus waveforms
G Bus voltage magnitude G Bus frequency – G
408
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Figure 7: G Generator rotor angle
SCENARIO 2: A series of faults applied at BUS1: Bus Voltage Sags
Script scenarios:
Time: 3.000(sec): One Phase to Ground Fault at Bus (BUS1);
Time: 3.100(sec): One Phase to Ground Fault Clearing at Bus (BUS1);
Time: 4.000(sec): Phase to Phase Fault at Bus (BUS1);
Time: 4.100(sec): Phase to Phase Fault Clearing at Bus (BUS1);
Time: 5.000(sec): Three Phase to Ground Fault at Bus (BUS1);
Time: 5.100(sec): Three Phase to Ground Fault Clearing at Bus (BUS1);
Time: 10.000(sec): Simulation successful.
Fig. 8. Voltage Sags at BUS1
Fig. 9. Voltage Angle: BUS1
409
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 10. BUS1 Frequency, in Hz
SCENARIO 3: Manual Load Shedding:
Load ID: LOAD: 302 MW, 95 MVAR;
Scripts on manual load shedding: total shedding: 60 % as follows:
At t = 2 seconds 50 % load shedding;
At t = 3 seconds 10 % of remaining load shedding
Fig. 11.: Load Shading: 60 % on two steps
Bus LOAD Voltage Bus LOAD Frequency
SCENARIO 4: Impact of synchronous generator damping factor to synchronous rotor swings
Fig. 12. Generator Rotor Angle: Inertia constants 1 second, damping factor 5
(The Generator rotor is exposed to 5 swings)
410
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 13. G Rotor angle, in degrees (Damping = 10: The lower swing magnitude at 49.2 degrees is reached at 3.48 seconds)
Fig. 14. G Damping (Damping = 1: Higher swing magnitude at 49.8 degrees is reached at 3.50 seconds)
Conclusions:
Based on the author’s experience, the dynamics in distribution power systems with personal computer application
are presented. The paper presents the most common disturbances in distribution systems, how to model the power
systems components, the static and dynamic input data and the requested information for simulations. Also, the paper
presents the dynamic generator modeling, the AVR and Governor dynamic models. Several numerical examples are
provided: system branch tripping, faults at a bus (bus voltage sags) and Load Shedding. The impact of generator time
constants and the generator damping factor to synchronous generator performances are also highlighted.
References:
[1] Darie, S., Dynamics in Power Systems Trainings, Power Analytics Corporation, 2007 - 2015, San Diego, CA, USA;
[2] P. Kundur, Power System Stability and Control (McGraw-Hill, Inc., London, 1994)
[3] IEEE Working Group Report, “Hydraulic Turbine and Turbine Control Models for System Dynamic Studies,” IEEE Trans., Vol.
PWRS-7, No. 1, pp. 167-179, February 1992;
[4] EPRI Report EL-6627, “Long-Term Dynamics Simulation: Modeling Requirements,’’ Final Report of Project 2473-22, Prepared by
Ontario Hydro, December 1989;
[5] IEEE Std. 399-1997: IEEE Recommended Practice for Industrial and Commercial Power Systems Analysis;
[6] IEEE Std. 421-5 Excitation systems;
[7] J. Machowski, J.W. Bialek, J.R. Bumby, Power System Dynamics and Stability (John Wiley and Sons, Inc., Chichester, 1997)
[8] P.W. Sauer, M.A. Pai, Power System Dynamics and Stability (Prentice Hall, Inc., Upper Saddle River, 1998)
[9] Anderson, P.M., Fouad, A.A., Power System Control and Stability. (IEEE Press, New York, 1994)
[10] IEEE Task Force on Load Representation for Dynamic Performance, Load representation
[11] Concordia, C., Ihara, S., Load representation in power system stability studies. IEEE Trans. Power Apparatus Syst. 101, 969–977 (1982)
[12] Chow, J.H., Sanchez-Gasca, J.J., Haoxing, R., Shaopeng, W., Power system damping controller design-using multiple input signals.
IEEE Control Syst. Mag. 20, 82–90 (2000
[13] Power Analytics, Advanced Transient Stability Manual, Raleigh, North Carolina, USA
Referent:
prof. dr. Petru POSTOLACHE
411
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Abstract: The paper highlights some „hidden“ causes of CO2 emissions focused mainly on the pressure of developed countries
on excessive consumption of industrial products (cement, aluminum, steel, chemicals, plastics) but also agricultural (cocoa,
coffee, palm oil, soybeans, beef) whose production is usually energy-intensive and polluting. It is argued that one of the few
viable measures to reduce those emissions is the rational use of those products.
KeyWords: Climate change, CO2 emissions, global consumption of natural resources, „hidden“ causes of CO2 emissions,
energy-intensive and polluting industrial and agricultural products, electricity import-export balances, electricity
generation mix.
Rezumat: Lucrarea evidențiază unele cauze „ascunse“ ale emisiilor de CO2 axate mai ales pe presiunea unor țări dezvoltate
privind consumul exagerat de produse industriale (ciment, aluminiu, oțel, chimicale, plastice), dar și agricole (cacao, cafea, ulei de
palmier, soia, carne de vită) a căror producție este de regulă energointensivă și poluantă. Se susține că una dintre puținele măsuri
viabile de reducere a emisiilor respective constă în folosirea rațională a produselor respective.
Cuvinte cheie: Schimbări climatice, emisii de CO2, consum global de resurse naturale, cauze „ascunse“ ale emisiilor de CO2,
produse industriale și agricole energointensive și poluante, balanțe „import-export“ de energie electrică, mixul generării energiei
electrice.
Notaţii
GES – Gaze cu efect de seră
COP – Conferința Părților (implicate în Convenția Schimbărilor Climatice)
UE – Uniunea Europeană
PIB – Produsul Intern Brut
BAT – Cele mai bune tehnici disponibile
SRE – Surse regenerabile de energie
CCUS – Captarea, utilizarea și stocarea carbonului
IDH – Inițiativa Comercială Durabilă (o coaliție de guverne, companii etc. pentru soluții durabile globale, cu sediul la Utrecht,
Țările de Jos)
Contribuţii
Articolul se înscrie printre puținele abordări în România a unor cauze „ascunse“ care conduc la creșterea emisiilor de
GES (în speță de CO2). Aceste cauze sunt practic ignorate, efectele lor nu se contabilizează în balanțe ale carbonului
și „ascunderea“ lor nu permite omenirii rezolvarea obiectivelor de combatere a marelui pericol planetar: schimbările
climatice.
1. Introducere
Ansamblul caracteristicilor cantitative și calitative aferente factorilor care compun mediul înconjurător determină
starea (calitatea, condițiile acestuia). Sub presiunile (impacturile) surselor naturale sau antropice, aceste caracteristici
suferă modicări care pot reversibile sau chiar ireversibile. Mediul natural posedă un anumit potențial de rezistență
la presiunile surselor naturale sau antropice. Cu alte cuvinte, există niște limite care, dacă sunt depășite, afectează
calitatea factorilor de mediu, situație cu care ne confruntăm în prezent.
Clima Pământului este variabilă în mod natural, tendințele de încălzire și răcire reprezentând aspecte normale ale
ciclurilor climatice. De aceea, este destul de dicil să se facă o distincție precisă între evoluția fenomenelor naturale și
rezultatele activității antropice. Totuși, potrivit cercetărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că, începând cu mijlocul
secolului al XIX-lea (momentul declanșării„industrializării“), clima globală a înregistrat o certă tendință de încălzire
care s-a accentuat în timpurile noastre. Evoluția tot mai atentă a fenomenului în ultimii ani a condus la concluzia că
potențialul de regenerare a mediului a fost depășit, iar manifestările tot mai frecvente și mai neașteptate sub forma
schimbărilor climatice, chiar și în zilele noastre, se pare că au demonstrat acest lucru.
Despre emisii de CO2 cu cauze „ascunse“
1 Ing., Consilier al IRE, Consilier al CNR-CME
Ovidiu ŢUŢUIANU1
412
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Specialiștii au stabilit drept cauză principală a acestor schimbări climatice, concentrațiile de GES acumulate în
atmosferă. Astfel numai la nivelul 1992, concentrațiile principalelor GES (CO2, CH4 și N2O) au crescut în raport cu
cele existente în 1751, cu: 30%, 100% și respectiv cu 15%. În consecință, temperatura medie globală a înregistrat
creșteri importante cu valori prognozate de până la 3,5º [1].
Îngrijorați de această situație ce pune în pericol însăși existența vieții pe planeta noastră, reprezentanții majorității
statelor lumii (190) s-au întâlnit în decembrie 2015 la Conferința climatică de la Paris (COP21), semnând în nal,
primul acord universal, legal obligatoriu, privind schimbările climatice. UE a raticat ocial acordul la 5 octombrie
2016, permițând astfel intrarea sa în vigoare la 4 noiembrie 2016. Pentru ca acordul să intre în vigoare a fost nevoie
ca minimum 55 de țări, reprezentând cel puțin 55% din emisiile globale, să depună instrumentele de raticare.
Acordul de la Paris stabilește un cadru global pentru a evita schimbările climatice periculoase, limitând încălzirea
globală (creșterea temperaturii față de referință) la cel mult 2º și continuând eforturile pentru a o stabiliza la 1,5º. De
asemenea, își propune să consolideze capacitatea țărilor de a face față impacturilor schimbărilor climatice și de a le
sprijini în eforturile lor [2].
2.Consumul global de resurse naturale
Omenirea consumă din ce în ce mai multe resurse naturale. Acest consum conduce, pe de-o parte, la secătuirea
rezervelor planetei, iar, pe de altă parte, la poluarea tuturor factorilor de mediu: aer, apă sol/subsol. Dar acest consum
este disproporționat de la unele grupuri de țări la alte (dezvoltate și respectiv în curs de dezvoltare) cu diferențe care
se manifestă chiar și în interiorul grupurilor respective.
După unele studii [3], la nivelul anului 2017 se consumau deja în medie resursele a 1,7 planete Terra. Dacă lumea ar
dorit să trăiască la nivelul Australiei ar fost necesare 5,2 planete, la nivelul SUA, 5,0 planete, la nivelul Coreei de
Sud și Rusiei, 3,4 planete, la nivelul Germaniei, 3,2 planete, la nivelul Franței și Regatului Unit, 3,00 planete (gura 1).
Fig. 1. Consumul de resurse ale Terrei în ritmul principalelor țări dezvoltate [3].
Consumul exagerat promovat de țările dezvoltate considerăm că este cauza de bază și a emisiilor de GES (în speță de
CO2). Această manifestare „sinucigașă“ pentru ora și fauna planetei, se produce prin folosirea tuturor mijloacelor de
propagandă, dar fără a pune punctul pe „i“ prin prezentarea consumului drept cauză a emisiilor respective. Și astfel,
această cauză rămâne de fapt o cauză „ascunsă“! Iar pentru agravarea situației, mentalitatea și dorința de trăi îmbelșugat,
lux și risipă (caracteristice societăților de consum) sunt preluate ca modele de către țările în curs de dezvoltare!
3. Consumul de produse industriale versus emisiile de CO2
Creșterea bunăstării și a nivelului de confort al populației planetei a necesitat și necesită în continuare, cantități tot
mai mari de produse, în mare parte energointensive și poluante cum sunt, de exemplu: cimentul, aluminiul, oțelul,
chimicalele și plasticele. De fapt, creșterea cererilor pentru astfel de produse a coincis, în mod istoric, cu creșterea
economică și cea a populației. Din 1971, cererea globală de oțel a crescut cu un factor de trei, cimentul cu aproape
șapte, aluminiul primar cu aproape șase și plasticele cu peste zece. În același timp, populația globală s-a dublat,
413
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
iar PIB-ul a crescut de aproape cinci ori. „Economiile“ avansate folosesc în prezent până la de 20 de ori mai multe
materiale plastice și de 10 ori mai multe îngrășăminte pe cap de locuitor decât economiile în curs de dezvoltare. În
aceste condiții, aproape un sfert din emisiile de CO2 provin din industrie. „Industria“ este cea de-a doua mare sursă
a emisiilor de CO2 din procesele de fabricație și din cele energetice (la egalitate cu „Transportul“), după sectorul
„Energie“ (gura 2). Aportul industriei în anul 2017 a însemnat aproape 40% din consumul nal de energie și aproape
un sfert (8 Gt) din emisiile directe de CO2 [4].
Emisii de CO
2
, pe sectoare, în 2017
Energie (39%)
Industrie (23%)
Transport (23%)
Construcții (10%)
Alt ele(5%)
Fig. 2. Sectorul „Industrie“ cel de al doilea generator al emisiilor de CO2 în 2017 [4].
Emisiile de CO2 din sectorul industrial se numără printre cele mai greu de redus, atât din perspectivă tehnică, cât și
din punct de vedere nanciar. Multe procese industriale necesită căldură la temperaturi ridicate, care reprezintă o
treime din consumul nal de energie al sectorului. Trecerea de la combustibili fosili la combustibili alternativi pentru
procese cu temperaturi de până la 1.600°C (1873 K) este dicilă și costisitoare, necesitând modicări ale instalațiilor
și consumuri de energie electrică, prohibitiv de scumpe. Aproape un sfert din emisiile industriale sunt emisii de
proces, rezultate din reacții chimice sau zice și, prin urmare, nu pot evitate prin trecerea la combustibili alternativi.
Emisiile de proces constituie o caracteristică particulară a producției de ciment, care reprezintă 65% din emisii. Ele
sunt semnicative și în producția de er și oțel, aluminiu și amoniac. Instalațiile industriale sunt „active de lungă
durată“ - de până la 50 de ani – care au potențialul de a „bloca“ emisiile pentru zeci de ani. Capacitatea globală de
producție a clinkerului (componenta principală a cimentului) și a oțelului s-a dublat începând din anul 2000, ceea ce
sugerează că cel puțin o parte din capacitatea actuală de producție este mai mică de 20 de ani.
Analiza World Energy Outlook 2018 arată că emisiile provenite numai de la infrastructura industrială existentă ar
putea reprezenta în jur de 25% din emisiile de carbon permise pe o cale compatibilă cu Acordul de la Paris până în
2040. Efectul de „blocare“ din sectorul industriei durează mai mult decât cel din sectoarele energiei, transportului
și construcțiilor. Dincolo de provocările tehnice pentru decarbonarea industriei, piețele de mărfuri cu grad mare de
competitivitate, cu marjă redusă pentru produsele industriale cheie pot oferi spațiu limitat pentru investiții inovatoare
sau costuri de producție cu emisii scăzute de dioxid de carbon prin adoptarea unor procese și tehnologii cu emisii
scăzute de dioxid de carbon. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care nu este stabilit prețul carbonului sau
emisiile de CO2 nu sunt reglementate [4].
Iată deci că emisiile de CO2 din industrie au de fapt cauze „ascunse“ constând în cererile nelimitate de produse
energointensive și poluante care vin mai ales din țările dezvoltate. Acestea pentru a ajunge la actualul nivel de
dezvoltare au emis în atmosferă de-alungul secolelor cantități uriașe de GES, ind de fapt și „exportatori de emisii“
pentru celelalte. În ultima vreme, o mare parte din industriile mari poluatoare (ciment, chimicale, îngrășăminte etc.) au
fost transferate pe teritoriile statelor în curs de dezvoltare majorând astfel povara emisiilor asupra statelor respective.
În tendința lor de „imitare“ a țărilor dezvoltate, multe state în curs de dezvoltare încearcă aceleași strategii. Dacă
acțiunea de „globalizare“ ar avea scopul unic de a salva viața pe Terra, s-ar putea vorbi de colaborări și ajutor între
cele două niveluri de dezvoltare. Din păcate, se pare că cei care conduc omenirea nu acționează în acest sens, iar
polarizarea lumii continuă să împartă lumea în bogați și săraci, pe linia „societății de consum“, care conduce la
epuizarea planetei.
414
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Desigur că producția industrială trebuie transformată pentru a îndeplini obiectivele climatice globale. Dar nu trebuie
uitat nicio clipă faptul că emisiile de poluanți sunt direct proporționale cu cantitățile de combustibili consumați,
respectiv cu cantitățile de produse solicitate. Așa cum s-a arătat mai sus, planeta noastră se aă în pragul secătuirii
resurselor primare și deja „marile economii mondiale“, SUA, China și Federația Rusă, pregătesc programe de explorare
a altor planete. Din analizele și studiile efectuate până în prezent rezultă că măsurile aate în „panoplia“ decidenților
economici (BAT, eciența energetică, electricarea, inclusiv hidrogenul electrolitic, creșterea folosirii SRE, CCUS)
nu sunt suciente în a garanta stabilizarea emisiilor de CO2 la nivelul Acordului de la Paris și a angajamentelor
ulterioare luate de țările globului. De fapt toate aceste acțiuni au în vedere corectarea „efectelor“ creșterii emisiilor
și nu a „cauzelor“ acestora [5]. Înainte de toate însă, ar trebui ca toate statele lumii să pună accentul pe consumul
rațional al produselor energointensive (ciment, oțel, chimicale etc.) principala cauză a poluării mediului înconjurător.
4. Balanțele import-export de energie electrică
O mare importanță o au în prezent activitățile de import–export pe piața energiei electrice. În funcție de structura
„mixului producției de energie electrică“ (tabelul 1), țările implicate în piață pot „importa“ sau pot exporta“ și emisii
de poluanți (CO2 echivalent) corespunzător structurii respective (tabelul 2).
Tabelul 1
Structura mixului producției de energie electrică în unele țări din U.E., în 2014. Valori în TWh [6].
Mixul Finlanda Franța Germania România Suedia
Păcură 235,0 1.806,0 5.659,0 486,0 300,0
Gaze 6.012,0 15.228,0 72.770,0 8.149,0 821, 0
Cărbune 11.322,0 9.524,0 274.411,0 17.763,0 586,0
Alți combustibili 0,7 2,5 9,5 0,0 1,2
Nuclear 23.580,0 436.474,0 97.129,0 11.676,0 64.877,0
SRE 26.271,0 97.203,0 168.370,0 27.602,0 85.849,0
Tabelul 2
„Intensitatea CO2
“ în unele țări din U.E., în 2014. Valori în g CO2/kWh [6]
Bulgaria Finlanda Franța Germania Polonia România Suedia Ungaria
370,1 106,4 34,8 424,9 670,6 208,5 10,5 206,6
Obs. 275,9 g CO2/kWh pentru UE (28 de țări)
În poda dicultăților cu care se confruntă în prezent sectorul producerii de energiei electrică și termică din
România, eforturile întreprinse pentru modernizarea instalațiilor și pentru „decarbonarea“ mixului de combustibili
prin promovarea într-o proporție însemnată a surselor „non carbon“ (tabelul 1), demonstrează mai ales prin emisia
specică „intensitatea CO2 la nivel național“ (tabelul 2) că ne situăm printre țările europene cu contribuții scăzute
privind generarea GES, cu amendamentul că la acest rezultat a contribuit și reducerea masivă a consumului de energie
în industrie și în alte ramuri ale economiei naționale.
Având în vedere cele de mai sus, în condițiile faptului că poluarea și în speță emisiile de CO2 reprezintă o problemă
globală, ar trebui să se acorde o atenție sporită tranzacțiilor de pe piața energiei în sensul de a nu se ignora drept cauză
„ascunsă“ importul sau exportul având un mix cu conținut de carbon ridicat.
5. Consumul agricol versus emisiile de CO2
În prezent, pe plan global, dar mai ales în Europa, există o cerere excesivă de produse agricole, precum: carne de vită,
soia, ulei de palmier, cauciuc, cacao, cafea și pulpă de lemn, care conduc la distrugerea unor zone vaste de pădure
din America de Sud, Asia de Sud-Est și Africa. După unele rapoarte ale unor fundații internaționale [7], principalii
importatori din Europa sunt responsabili pentru o creștere cu 40% a emisiilor agricole față de nivelul sugerat de
calculele actuale.
Dar CO2 eliberat în timpul realizării acestor produse nu este inclus în inventarele naționale privind emisiile de GES
din țările importatoare. În consecință o mare parte din emisiile de CO2, devin o povară pentru țările în care aceste
415
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
produse sunt cultivate și nu pe seama celor care le solicită și le consumă. Dacă aceste emisii „ascunse“ în calculele
naționale, ar luate în considerare, țările europene ar avea o creștere medie de 40% a cantității de GES pe care le
produc prin activități agricole. Astfel, de exemplu, Regatul Unit ar deveni responsabil pentru o majorare cu 45% a
emisiilor respective, iar Țările de Jos (Olanda) pentru o creștere cu 75%.
Majorarea cererii de consum privind produse de largă întrebuințare, cum ar : anvelope, înghețată de ciocolată și
șampon, necesită extinderea suprafețelor cultivate cu materii prime, deci noi defrișări și, în consecință, reducerea
potențialului de absorbție a CO2 de către vegetație. Din cercetările efectuate de IDH [7] a rezultat că extinderea
agriculturii și creșterea animalelor este cauza a peste 85% din despăduririle tropicale. Printre produsele „incriminate“
pentru aceste despăduriri se aă: cafea, cacao, ulei de palmier, soia, carne de vită, cauciuc, pastă de lemn și lemn
tropical.
În prezent, 12 țări din Europa aduc 70% din importurile totale ale acestor produse pe continent: Germania, Franța,
Regatul Unit, Spania, Italia, Polonia, Țările de Jos, Belgia, Danemarca, Elveția, Portugalia şi Norvegia (tabelul 3).
Europa este responsabilă pentru aproximativ 50% din importurile globale de cafea și peste 60% din cele de cacao.
Majoritatea acestor importuri revin acelorași 12 țări europene menționate mai înainte [7].
Tabelul 3
Majorarea emisiilor de GES prin importul de produse agricole [7]
Țara Emisii „agricole“ interne
[Mt CO2]Emisii „ascunse“din produse
importate [Mt CO2]Rata de
majorare [%]
Belgia 11,1 10,9 98
Danemarca 13,2 2,8 21
Elveția 6,6 5,3 80
Franța 100,0 27,0 27
Germania 111,3 41,2 37
Italia 38,6 14,9 39
Norvegia 6,6 3,6 55
Polonia 38,6 5,4 14
Portugalia 8,3 3,2 39
Regatul Unit 56,2 25,3 45
Spania 36,9 19,6 53
Țările de jos (Olanda) 21,5 16,1 75
Creșterea medie 448,9 175,3 39,1
6. Cauze „ascunse“ ale absorbției de CO2
O abordare corectă a emisiilor de CO2 nu se poate face decât în cadrul unei balanțe complete „emisii-absorbții“. În
consecință trebuie avute în vedere asemenea balanțe la nivel local, regional și global, în vederea depistării cauzelor
„ascunse“ care determină dezechilibrarea acestor balanțe. Printre principalii absorbanți naturali ai emisiilor în
discuție se numără pădurile, iar dintre acestea un rol de seamă îl are pădurea amazoniană considerată încă „plămânul
planetei“. Într-un raport comun al oamenilor de știință britanici și brazilieni se arată că: „Seceta care a afectat în
anul 2010 pădurea amazoniană a avut un impact masiv asupra încălzirii climatice globale mai mare decât activitatea
industrială și umană a SUA pe un an“ [8]. „În cazul în care devin mai frecvente, perioadele de secetă grave, precum
cele din 2005 și 2010, riscă să transforme Amazonul – până acum un „burete“ de absorbție a emisiilor de CO2 – într-o
sursă uriașă de GES, ceea ce va accelera fenomenul încălzirii globale“, a declarat autorul principal al raportului,
Simon Lewis de la Universitatea din Leeds.
Seceta din 2010 a afectat o suprafață forestieră de 3 milioane km2, față de 1,9 milioane km2, în 2005. Totodată, seceta
a fost mai intensă, provocând o mortalitate mai mare printre arbori și având trei epicentre mari. În consecință, arată
raportul, „pădurea amazoniană nu a fost și nu va în măsură să absoarbă în 2010 și 2011 cele 1,5 miliarde de tone de
CO2 pe care le absoarbe în mod normal de-a lungul unui an“. Mai mult, arborii uscați vor elimina la rândul lor 5 miliarde
tone de CO2 în anii următori, ceea ce va duce impactul total la 8 miliarde tone de CO2, mai arată studiul. Împreună, cele
două perioade de secetă, din 2005 și 2010, au anulat deja cantitățile de CO2 absorbite de pădurea amazoniană în ultimii
10 ani [8]. Din nefericire, episoadele de secetă au continuat și în perioada scursă între 2010-2020.
416
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Concluzii
Schimbările climatice datorate GES și mai ales CO2, au atât cauze naturale, cât și cauze antropice. Cele naturale sunt dicil de
cunoscut și puțin posibil de prevăzut și anihilat. Cele antropice, chiar dacă au magnitudini mult mai reduse comparativ cu cele
naturale trebuie analizate și stabilite acțiuni de prevenire și respectiv de diminuare a efectelor acestora.
Consumul global de resurse naturale care, pe de-o parte, secătuiește rezervele planetei, iar pe de altă parte este însoțit de emisii
poluante, trebuie monitorizat și trebuie depistate inclusiv cauzele „ascunse“ care conduc la majorarea lui pentru a reduce pericolul
dispariției vieții pe planeta Terra.
Principalele cauze „ascunse“ ale emisiilor de CO2 la nivel global sunt datorate consumurilor exagerate de produse industriale și
agricole a căror producție este de regulă energointensivă și poluantă, tonul și ritmul ind impus de țările dezvoltate.
În contextul luptei privind reducerea acestor emisii, majoritatea acțiunilor și măsurilor anvizajate la nivel național sau global
urmăresc mai mult reducerea efectelor acestora și nu a cauzelor care le generează. Singura cale de rezolvare a problemei, care a
fost ignorată, cu consecințe fatale, de mai multe societăți de-alungul istoriei omenirii, este restrângerea consumului la nivelul strict
necesar, cu evitarea risipei.
Bibliograe
[1] Țuțuianu,O. Evaluarea și raportarea performanței de mediu. Indicatori de mediu (ed. a III-a), Editura AGIR, București, 2011.
[2] *** Paris Agreement. http://ec.europa.en/clima/policies/international/negations/paris_en.
[3] *** National Footprint Account, 2017.www.footprintnetwork.org-resources-data.
[4] ***Transforming Industry Through CCUS, IEA, Paris, 29 May 2019. https://webstore.iea.org/transforming –
industry-through-ccus.
[5] Țuțuianu, O. Considerente privind impactul asupra mediului la producerea energiei electrice și termice, Energetica, anul 63,
nr. 7, iulie 2015, p. 275-279.
[6] ***Electricity Production, Consumption and Market Overview 2014.http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.
[7] ***Hidden CO2 Emissions Europe’s Imported Responsability, https://www.idhsustainabletrade.com/news/hidden
–co2-emissions IDH, Netherlands,14 February 2020.
[8] ***Din „burete“ care absoarbe CO2, pădurea amazoniană devine „producător de emisii“ 04.02.2011.
http://www.green-report.ro/stiri.
Referent
dr. ing. Gabriel ROMAȘCU
417
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Abstract: The implementation of an energy strategy for capitalizing on the potential of renewable energy sources (RES)
is part of the coordinates of Romania’s energy development in the medium and long term and provides the appropriate
framework for adopting decisions on energy alternatives and inclusion in the acquis communautaire eld. Given the
fact that the production of energy from fossil sources causes environmental pollution, increasing health hazards, climate
change, etc. development of new sources of alternative energy, obtaining advanced systems of renewable energy conversion
is one of the basic concerns of researchers in the energy eld around the world, this paper brings into focus the question
of the use of renewable energy. The paper highlights the impact on the environment caused by the use of conventional
energy sources by producing greenhouse gases and summarizes the main renewable energy sources (hydro, solar, wind,
geothermal and biomass) and their potential in our country.
KeyWords: energy policy, renewable energy sources, greenhouse gases
Rezumat: Punerea în practică a unei strategii energetice pentru valoricarea potenţialului surselor regenerabile de energie (SRE)
se înscrie în coordonatele dezvoltării energetice a României pe termen mediu şi lung şi oferă cadrul adecvat pentru adoptarea unor
decizii referitoare la alternativele energetice şi înscrierea în acquis-ul comunitar în domeniu. Dat ind faptul că producerea energiei
din surse fosile provoacă poluarea mediului, creşterea pericolului pentru sănătate, schimbarea climei etc. dezvoltarea unor surse noi
alternative de energie, obţinerea unor sisteme performante de conversie a energiilor regenerabile reprezintă una dintre preocupările
de bază ale cercetătorilor din domeniul energetic din întreaga lume, prezenta lucrare aduce în atenţie problema utilizării surselor
regenerabile de energie. În lucrare este evidenţiat impactul asupra mediului cauzat de utilizarea surselor convenţionale de energie
prin producerea gazelor cu efect de seră şi sunt prezentate în sinteză principalele surse de energie regenerabilă (hidro, solară,
eoliană, geotermală şi biomasă) şi potenţialul lor pe teritoriul ţării noastre.
Cuvinte cheie: politică energetică, surse de energie regenerabilă, gaze cu efect de seră
1. Introducere
Dezvoltarea economică a unei ţări este dependentă în mare măsură de crearea şi optimizarea accesului la surse
energetice. Consumul de energie este direct proporţional cu numărul de locuitori, iar o dată cu explozia demogracă
este nevoie de un număr mai mare de resurse pentru a acoperi minimul necesar pentru consumatori.
La nivel global, sectorul energetic are un efect important asupra mediului, practic obligând autorităţile competente
să ia măsuri pentru a asigura un nivel stabil de emisii de gaze cu efect de seră ce este eliberat în atmosferă, dar şi
începerea demersurilor pentru micşorarea acestora.
Având în vedere situaţia actuală, care este departe de ideală în majoritatea părţilor lumii, energia regenerabilă
reprezintă substitutul numărul 1 pentru această problemă, ind o soluţie viabilă pentru reducerea amprentei de carbon
lăsată în atmosferă. În teorie, potenţialul energiei regenerabile depăşeşte celelalte tipuri de energie, deoarece este
nelimitat şi nu are efecte negative. Mai mult, deoarece 85,77% din consumul total energetic al lumii este reprezentat
de gaze cu efect de seră, o schimbare radicală către energia regenerabilă este nu numai bine-venită, dar şi obligatorie
pentru un viitor sustenabil din punct de vedere energetic.
Europa se confruntă în prezent, în domeniul energiei, cu provocări precum: creşterea dependenţei de importuri,
diversicarea limitată, nivelul ridicat şi volatilitatea preţurilor la energie, creşterea cererii de energie la nivel global,
riscurile de securitate care afectează ţările producătoare şi pe cele de tranzit, ameninţările din ce în ce mai mari provocate
de schimbările climatice, progresul lent în ceea ce priveşte ecienţa energetică, provocările care decurg din ponderea tot
mai mare a energiei regenerabile, precum şi nevoia de o mai mare transparenţă, de o mai bună integrare şi interconectare
pe pieţele de energie. Politica energetică europeană are în centrul său un ansamblu de măsuri variate, care au menirea
de a realiza o piaţă energetică integrată şi de a asigura securitatea aprovizionării cu energie şi durabilitatea sectorului
energetic. Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (Directiva 2009/28/CE [1]) a stabilit
o ţintă obligatorie, ca 20% din consumul nal de energie să provină din surse regenerabile până în anul 2020, lăsând
libertatea statelor membre de a decide ce tipuri de energii regenerabile să promoveze şi în ce condiţii. Pentru a atinge
această ţintă ţările europene s-au angajat să atingă propriile ţinte ale căror valori pot de la 10% în cazul Maltei
Analiză asupra utilizării surselor regenerabile de energie din România
1 Dr. ing., INCDE ICEMENERG Bucureşti
Cristian PURECE1
418
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
până la 49% în cazul Suediei. În România, conform prevederilor directivelor, preluate şi în Strategia naţională privind
schimbările climatice 2013-2020, trebuia atinsă până în 2020 o pondere de energie provenită din surse regenerabile
de 24% din consumul nal brut prin creşterea ecienţei energetice, ind recomandate şi încurajate „introducerea altor
tipuri de energii regenerabile, precum energia eoliană, solară, geotermală“, contribuind astfel la reducerea gazelor cu
efect de seră şi, în mod direct, la obiectivul global de încetinire a efectelor schimbărilor climatice. Toate ţările UE
au adoptat planuri naţionale de acţiune pentru energiile regenerabile în scopul atingerii ţintelor asumate. În România
acest plan este denumit Planul Naţional de Acţiune în domeniul Energiei din surse Regenerabile (PNAER) [2]. Planul
conţine obiectivele şi traiectoriile privind energia din surse regenerabile precum şi măsurile formulate pentru atingerea
obiectivelor, inclusiv schemele de sprijin pentru promovarea energiei din sursele regenerabile (certicate verzi). Mai
recent, statele membre UE au agreat asupra unei noi ţinte pentru orizontul 2030: 27% energie regenerabilă din totalul
energiei consumate la nivel comunitar. Această ţintă este parte a Strategiei Energetice Europene pentru 2030. Conform
Raportului de progres al României privind promovarea şi utilizarea energiei din surse regenerabile, ponderile totale ale
consumului de energie din SRE în consumul brut de energie din anii 2013 şi 2014 erau de 25,13%, respectiv de 26,27%,
depăşind ţinta de 24% stabilită pentru anul 2020. Ponderile în sectoarele energie electrică (SRE-EE) şi încălzire şi răcire
(SRE-I&R) depăşesc valorile din traiectoria estimată conform PNAER.
În România, promovarea sistemului de producere a energiei din surse regenerabile este implementat prin Legea nr.
220/2008 [3] pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile – republicată,
cu completările şi modicările ulterioare, care stabileşte cadrul legal necesar extinderii utilizării surselor de energie
regenerabile. Sistemul se aplică pentru energia electrică produsă din energie hidraulică utilizată în centrale cu o putere
instalată de cel mult 10 MW.
2. Situaţia actuală a surselor regenerabile în România
Aliniindu-se la „Politică energetică pentru Europa“, România a elaborat Strategia energetică pentru perioada
2018-2030 [4] în consonanţă cu obiectivele energetice ale Uniunii Europene reliefate în „Strategia europeană pentru
energie durabilă, competitivă şi sigură“ [5].
Obiectivul primordial al dezvoltării durabile în energetică îl constituie promovarea producerii energiei pe bază de
resurse regenerabile. Din punct de vedere statistic, stăm foarte bine la acest capitol deoarece am reuşit să atingem
încă din 2017 ţinta de 24% energie regenerabilă prevăzută pentru anul 2020 (gura 1), mare parte din această reuşită
datorându-se consumului de energie hidro. De asemenea, trebuie să menţionăm că producţia de energie regenerabilă
în România este semnicativă, clasând ţara pe locul doi în regiune, după Polonia, şi la o distanţă considerabilă faţă
de alte state europene.
Fig. 1. Ponderea energiei din surse regenerabile prevăzută pentru anul 2020 în ţările UE (sursa: Eurostat)
419
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Cu o creștere de doar 3,1% între 2000 şi 2016, nu s-a depăşit media stabilită în Europa, dar se poate observa o creştere
de 7,8% între 2015 şi 2016, fapt ce sugerează o implicare activă în utilizarea de energie verde în România în ultimii
ani.
În momentul de faţă producţia de energie regenerabilă în România este de 6.550 ktep, iar un potenţial de 8.000 ktep
rămâne neexploatat, dar cu posibilităţi de utilizare în viitor.
UE are ca obiectiv reducerea emisiilor interne de gaze cu efect de seră cu cel puţin 40% până în 2030, comparativ cu
1990; un consum de energie din surse regenerabile de 32% în 2030; îmbunătăţirea ecienţei energetice cu 32,5% în
2030; interconectarea pieţei de energie electrică la un nivel de 15% până în 2030.
În consecinţă, pentru a garanta îndeplinirea acestor obiective, ecare stat membru a fost obligat să transmită Comisiei
Europene un Proiect al Planului Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice (PNIESC) pentru
perioada 2021–2030, până la data de 31 decembrie 2018 [6]. Proiectele PNIESC stabilesc obiectivele şi contribuţiile
naţionale la realizarea obiectivelor UE privind schimbările climatice.
În ceea ce priveşte cota de energie regenerabilă, Comisia Europeană a recomandat României să crească nivelul de
ambiţie pentru 2030, până la o pondere a energiei din surse regenerabile de cel puţin 34%. În consecinţă, nivelul de
ambiţie cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile a fost revizuit faţă de varianta actualizată a PNIESC, de
la o cotă propusă iniţial de 27,9%, la o cotă de 30,7%.
Astfel, pentru atingerea nivelului de ambiţie cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile de 30,7% în anul
2030, România va dezvolta capacităţi adiţionale de SRE de aproximativ 6,9 GW comparativ cu anul 2015. Pentru
realizarea acestei ţinte este necesară asigurarea unei nanţări corespunzătoare din partea UE în sensul asigurării unei
adecvanţe corespunzătoare a reţelelor electrice, dar şi a exibilităţii producerii de E-SRE prin instalarea de capacităţi
de back-up pe gaze naturale, capacităţi de stocare şi utilizarea de tehnici inteligente de management al reţelelor
electrice.
2.1. Energia hidro
România beneciază de un potenţial ridicat al resurselor hidroenergetice. Dintr-un total al potenţialului teoretic liniar
de circa 70,0 TWh/an, potenţialul teoretic liniar al cursurilor de apă interioare este de aproximativ 51,6 TWh/an, iar
cel al Dunării (partea românească) este evaluat la circa 18,4 TWh/an.
Schemele de amenajare complexă a râurilor interioare şi a Dunării au fost elaborate începând din perioada interbelică
şi au fost denitivate, în mare parte, până în anul 1990. Acestea au fost gândite pentru a permite folosinţe complexe:
hidroenergie, navigaţie, regularizarea multianuală sau sezonieră a stocurilor de apă, pentru a permite alimentarea cu
apă sau irigaţii, industrie şi populaţie, precum şi pentru atenuarea viiturilor şi tranzitarea lor în siguranţă la nivelul
albiilor. Schemele de amenajare au fost parţial puse în operă conform acestor folosinţe complexe până în 1990, dar o
parte semnicativă sunt încă în stadiul de proiect sau au lucrări începute şi nenalizate.
În gura 2 este prezentată o hartă a potenţialului microhidroenergetic al României în care sunt indicate microhidro-
centralele existente, microhidrocentralele aate în construcţie şi micropotenţialul estimat.
Conform schemelor de amenajare complexă concepute înainte de 1990, potenţialul hidroenergetic tehnic amenajabil
este de circa 40,5 TWh/an, din care circa 11,6 TWh/an revin Dunării, iar pe râurile interioare se poate valorica un
potenţial de circa 24,9 TWh/an prin centrale cu puteri instalate mai mari de 3,6 MW, iar restul de 4,0 TWh/an în
centrale mai mici. Aceste scheme de amenajare au fost proiectate pentru a valorica potenţialul hidroenergetic la cote
ridicate, ind bazate pe concentrări de căderi şi debite, realizabile prin lucrări de derivare ale cursurilor de apă şi pe
instalarea în centrale a unor debite care depăşeau de 3-4 ori debitele modul din secţiunile amenajate, chiar şi în cazul
schemelor cu lacuri mici, cu un grad de regularizare cel mult zilnic-săptămânal.
După anul 1990, dar mai ales după anul aderării României la Uniunea Europeană, utilizarea resurselor de apă a trebuit
să ţină cont de politicile promovate pentru protecţia mediului. În domeniul hidroenergetic, aceste politici de mediu au
avut impact asupra modului în care se poate valorica potenţialul natural, în principal prin conjugarea a două măsuri:
adoptarea unor nivele superioare pentru debitele de servitute/ecologice şi stabilirea arealelor incluse în reţeaua
Natura 2000. Practic, în anul 2018, faţă de anul 1990, s-au diminuat stocurile anuale de apă utile cu circa 20% şi au
420
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
fost blocate cele mai fezabile amplasamente pentru proiecte noi ca urmare a instituirii arealelor Natura 2000, care
ocupă circa 22,5% din suprafaţa tuturor bazinelor hidrograce.
Fig. 2. Harta potenţialului microhidroenergetic al României (sursa: UPB)
Estimările actuale privind potenţialul tehnico-economic amenajabil, diminuat în urma acestor reglementări pentru
protecţia mediului, arată că, faţă de cei 40,5 TWh/an energie estimată în anul 1990, în anul 2018 potenţialul tehnico-
economic amenajabil s-a redus la circa 27,10 TWh.
S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., companie căreia statul i-a concesionat bunurile proprietate publică în domeniul pro-
ducerii energiei electrice în centrale hidroelectrice în scopul exploatării, reabilitării, modernizării, retehnologizării,
precum și construirii de noi amenajări hidroenergetice, operează centrale care conform documentațiilor tehnice
însumează 17,46 TWh/an.
Aproximativ 0,80 TWh/an este energia de proiect a tuturor microhidrocentralelor deţinute de alţi operatori, în mar-
ea lor majoritate privaţi. Aceştia au investit în proiecte hidroenergetice de mică anvergură, în special în perioada
2010-2016, ind stimulaţi prin schema de sprijin a Legii 220/2008.
La nivelul anului 2018, restul de potenţial hidroenergetic tehnic care ar mai putea amenajat în Romania este apreciat
ca ind de circa 10,30 TWh/an.
Un aspect extrem de important în ceea ce priveşte activitatea investiţională în domeniul hidroenergetic constă în
faptul că proiectele hidroenergetice de anvergură începute înainte de anul 1990 şi nenalizate până în anul 2018 au
folosinţe complexe. Pentru nalizarea acestora sunt necesare analize tehnico-economice complexe care vor sta la
baza deciziilor de realizare a acestora.
2.2. Energia eoliană
Prin poziţia sa geogracă România se aă la limita estică a circulaţiei atmosferice generată în bazinul Atlanticului de
Nord, care se manifestă cu o intensitate sucient de mare pentru a permite valoricarea energetică doar la altitudini
mari pe crestele Carpaţilor. Circulaţia atmosferică generată în zona Mării Negre şi a Câmpiei Ruse, în conjunctură
cu cea nord-atlantică oferă posibilităţi de valoricare energetică în arealul Dobrogei, Bărăganului şi al Moldovei.
De asemenea, pe areale restrânse se manifestă circulaţii atmosferice locale care permit valoricarea economică prin
proiecte de parcuri eoliene de anvergură redusă. În gura 3 este prezentată o hartă a potenţialului eolian al României
în care este dată distribuţia vitezei medii anuale a vântului pentru înălţimea de 50 m.
421
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 3. Harta potenţialul eolian al României (sursa: ANM)
Un studiu sistematic de inventariere a potenţialului eolian teoretic pentru întreg teritoriul naţional s-a realizat de către
ICEMENERG în anul 2006 şi a oferit o valoare a potenţialului de circa 23 TWh/an prin instalarea unor capacităţi cu
puterea totală de circa 14.000 MW. Potenţialul eolian determinat în anul 2006 trebuie ajustat ţinând cont de institu-
irea ulterioară a ariilor protejate Natura 2000 precum şi de culoarele de zbor pentru populaţiile de păsări sălbatice,
elemente care diminuează opțiunile de dezvoltare a unor noi proiecte în regiunea Dobrogei.
Pentru o mai bună apreciere a potențialului eolian tehnic amenajabil pot luate în considerare variantele studiate
în cadrul proiectelor de parcuri eoliene dezvoltate în perioada 2009-2016 prin care practic s-au cercetat toate nişele
disponibile pentru astfel de dezvoltări prin considerarea limitărilor de mediu actuale. Proiectele analizate în perioada
de timp menţionată însumează o putere totală de circa 5.280 MW având o energie de proiect de 10,23 TWh/an. Din
toate aceste proiecte studiate, la sfârşitul anului 2016 erau nalizate proiecte însumând o putere de 2.953 MW şi care
însumează o energie de proiect de circa 6,21 TWh/an. În anul 2016, ţinând cont de condiţiile specice ale anului
respectiv, centralele eoliene din România au produs 6,52 TWh, valoare care se înscrie în jurul valorii energiei de
proiect. Investiţiile pentru dezvoltarea parcurilor eoliene în România au fost încurajate în perioada 2009-2016 printr-o
schemă de sprijin utilizând acordarea de certicate verzi, conform Legii 220/2008.
Principala cauză pentru care potenţialul tehnic de circa 10,23 TWh/an este valoricat în prezent la nivelul de 60,7%
constă în adecvanța sistemului energetic naţional care nu poate prelua sursele de producţie cu caracter discontinuu
nepredictibil. Din acest motiv, orice eventuală dezvoltare a capacităţilor eoliene trebuie realizată în paralel cu alte
dezvoltări care să asigure serviciile de echilibrare în sistem. După închiderea accesului la schema de sprijin a Legii
220/2008, la sfârşitul anului 2016, nu s-au mai înregistrat investiţii noi în parcuri eoliene. Acest lucru denotă faptul
că, fără o schemă de sprijin, actualul nivel tehnologic al turbinelor nu permite valoricarea rentabilă a potenţialul
eolian din majoritatea amplasamentelor, ţinând cont şi de preţurile înregistrate din perioada 2017-2018.
2.3. Energia solară
Energia solară poate valoricată în scop energetic e sub formă de căldură, care poate folosită pentru prepararea
apei calde menajere şi încălzirea clădirilor, e pentru producţia de energie electrică în sisteme fotovoltaice. Repartiţia
energiei solare pe teritoriul României este relativ uniformă cu valori cuprinse între 1.100 şi 1.450 kWh/m2/an. Valorile
minime se înregistrează în zonele depresionare, iar valorile maxime în Dobrogea, estul Bărăganului şi sudul Olteniei.
Corelat cu modul de dezvoltare a locuinţelor sau a altor clădiri din localităţi, conform studiului ICEMENERG
2006 (gura 4), ar putea utilizaţi captatori solari cu o suprafaţă de 34.000 m2 care să producă o energie de
61.200 TJ/an. Maturizarea tehnologiilor de captare şi experienţa utilizatorilor actuali din România conduc în prezent
la ideea că această utilizare poate extinsă pe scară largă, pe perioada întregului an, cel puţin pentru prepararea apei
calde menajere.
Valoricarea potenţialului solar în scopul producerii de energie electrică prin utilizarea panourilor fotovoltaice per-
mite, conform aceluiași studiu, instalarea unei capacităţi totale de 4.000 MWp şi producerea unei energii anuale de
4,8 TWh. La sfârşitul anului 2016, erau instalate în România parcuri solare cu puterea totală de 1.360 MW care,
422
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
conform energiilor de proiect, produc 1,91 TWh/an. În anul 2016, parcurile fotovoltaice din România au produs
1,67 TWh. Construirea de parcuri fotovoltaice a beneciat în perioada 2009-2016 de schemă de sprijin, conform
Legii 220/2008. Instituirea arealelor protejate Natura 2000, precum şi restricţionarea dezvoltării parcurilor foto-
voltaice pe suprafeţe de teren agricole, limitează opţiunile privind instalarea unor noi parcuri fotovoltaice de mare
dimensiune doar pe terenurile degradate sau neproductive.
Fig. 4. Harta solară a României (sursa: ICEMENERG)
Principala cauză pentru care potenţialul solar nu este valoricat la un grad superior constă în faptul că sistemul
energetic naţional nu poate prelua variaţiile mari de injecţie de putere generate de sursele fotovoltaice în absenţa unor
sisteme de echilibrare şi stocare dimensionate corespunzător. Pe de altă parte, după închiderea accesului la schema de
sprijin a Legii 220 la sfârşitul anului 2016, s-a constatat că nu s-au mai înregistrat investiţii noi în astfel de capacităţi
de producţie, ca urmare a faptului că tehnologia actuală nu a atins performanţele necesare pentru a rentabilă fără
schemă de sprijin.
2.4. Energia din biomasă, biolichide, biogaz
Potenţialul energetic al biomasei este evaluat la un total de 318.000 TJ/an, având un echivalent de 7,6 milioane tep.
Datele cu privire la producția de biomasă solidă prezintă un grad mare de incertitudine (circa 20%), estimarea centrală
ind de 42 TWh în 2015. Principala formă a biomasei cu destinație energetică produsă în România este lemnul de
foc, ars în sobe cu ecienţă redusă. Consumul de lemn de foc utilizat în gospodării este estimat la 36 TWh/an. În anul
2015, producția înregistrată de biocarburanți a fost de circa 1,5 TWh și cea de biogaz de 0,45 TWh.
În anul 2015, doar 0,7 TWh din energia electrică produsă la nivel naţional a provenit din biomasă, biolichide, biogaz,
deşeuri şi gaze de fermentare a deşeurilor şi nămolurilor, în capacităţi însumând 126 MW putere instalată.
O hartă a potenţialului energetic al biomasei în România, care cuprinde distribuţia în teritoriu (pe judeţe şi regiuni
de dezvoltare economică) a valorilor energetice în TJ preconizate a se obţine prin valoricarea energetică a biomasei
vegetale este prezentată în gura 5.
423
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 5. Harta potenţialului energetic al biomasei în România (sursa: INL)
2.5. Energia geotermală
Pe teritoriul României au fost identicate mai multe areale în care potenţialul geotermal se estimează că ar permite
aplicaţii economice, pe o zonă extinsă în vestul Transilvaniei şi pe suprafeţe mai restrânse în nordul Bucureştilor,
la nord de Râmnicu Vâlcea şi în jurul localităţii Ţăndărei. Cercetările anterioare anului 1990 au relevat faptul că
potenţialul resurselor geotermale cunoscute în România însumează circa 7 PJ/an (circa 1,67 milioane Gcal/an).
Evidenţele din perioada 2014-2016 consemnează că din tot acest potenţial sunt valoricate anual sub forma de agent
termic sau apă caldă între 155.000 şi 200.000 Gcal. Mare parte dintre puţurile prin care se realizează valoricarea
energiei geotermale au fost execute înainte de 1990, ind nanțate cu fonduri de la bugetul de stat pentru cercetare
geologică.
O hartă cu distribuţia resurselor geotermale din România este prezentată în gura 6.
Costurile actuale pentru săparea unei sonde de apă geotermală sunt similare cu costurile pentru săparea unei sonde de
hidrocarburi. În aceste condiţii, pentru adâncimile de peste 3.000 m care caracterizează majoritatea resurselor geoter-
male din România, amortizarea investiţiilor pentru utilizarea energiei geotermale depăşeşte 55 ani; astfel de proiecte
sunt considerate nerentabile. Prin urmare, parcul de sonde de producție de apă geotermală nu a crescut.
Fig. 6. Harta potenţialului geotermal al României (sursa: IGR)
424
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
3. Criterii generale de selecţie a locaţiilor favorabile aplicaţiilor SRE
Pentru atingerea obiectivelor SRE (o cotă de 30,7%) propuse pentru anul 2030, România va trebui să dezvolte o
serie de politici şi măsuri menite deopotrivă să diminueze consumul de energie, dar şi să încurajeze utilizarea SRE
în sectoarele relevante: Încălzire & Răcire, Energie electrică şi Transporturi, maximizând sinergiile dintre diferitele
acţiuni preconizate. Amintim faptul că valoarea de 30,7% reprezintă limita minimă a ponderii energiei din resurse
regenerabile.
Pentru abordarea unei investiţii în domeniul SRE, selectarea locaţiilor favorabile aplicaţiilor energetice în domeniul
surselor regenerabile se face având în vedere unele criterii, care includ condiţii şi restricţii tehnice, economice şi de
mediu.
Principalele criterii de selecţie a locaţiilor favorabile aplicaţiilor SRE sunt următoarele:
a) potenţialul energetic al sursei regenerabile în zona de interes;
b) condiţiile concrete din teren (morfologia terenului, rugozitatea, obstacole, natura terenului);
c) apropierea de aşezări umane;
d) rezervaţii naturale, zone istorice, turistice, arheologice;
e) repere speciale (zone interzise, aeroport civil/militar, obiective de telecomunicaţii speciale etc.);
f) existenţa şi starea căilor de acces;
g) condiţiile de folosire a terenului (regimul juridic, concesionare/cumpărare);
h) posibilităţile de conectare la reţeaua electrică (distanţa, nivel de putere etc.);
i) existenţa unui consumator în zonă;
j) potenţiali investitori în zonă;
k) potenţiali autoproducători în zonă;
l) posibilitatea unui parteneriat public/privat;
m) indicatori tehnico-economici de performanţă favorabili abordării investiţiei în amplasamentul selectat;
În gura 7 este prezentată o hartă a locaţiilor pentru dezvoltarea proiectelor în producerea de energie electrică din
surse regenerabile.
Fig. 7. Harta proiectelor de energie regenerabilă din România (sursa: Fabrica de Cercetare)
425
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Concluzii
Pentru România, valoricarea potenţialului surselor regenerabile de energie are ca scop creşterea securităţii
aprovizionării cu energie, prin diversicarea surselor şi diminuarea ponderii importului de resurse energetice clasice,
având ca nalitate dezvoltarea durabilă a sectorului energetic şi protejarea mediului. Reducerea dependenţei de
importul de resurse energetice constituie un deziderat cu atât mai important cu cât documentele strategice în domeniu
între care Strategia energetică a României 2018-2030 avansează perspectiva unei creşteri a dependenţei de importurile
energetice de la cca 35-40% în prezent la 60-70% pe termen mediu, în condiţiile în care structura şi dinamica actuală
a consumului se vor menţine.
Implementarea SRE în România va posibilă numai cu susţinerea politică, instituţională, legislativă, nanciară şi
educaţională a Guvernului. Obstacolul principal în calea valoricării SRE în România este, în primul rând, de natură
nanciară, politică şi educaţională, şi mai puţin, de natură tehnică sau tehnologică. Pentru a schimba atitudinea
societăţii faţă de SRE este necesară realizarea unor proiectelor demonstrative în domeniul SRE, precum şi educaţia şi
instruirea tinerilor în acest domeniu.
Mulţumiri
Această lucrare a fost nanţată prin Programul-nucleu derulat cu sprijinul MCI, contract nr. 27 N din 11.02.2019.
Bibliograe
[1] *** Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 23 aprilie 2009 privind promovarea
utilizării energiei din surse regenerabile, Bruxelles 2009
[2] *** Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei din Surse Regenerabile (PNAER), Bucureşti 2010
[3] *** Legea nr. 220 din 27 octombrie 2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile
de energie – republicare, Bucureşti 2019
[4] *** Strategia Energetică a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050, Bucureşti 2018
[5] *** Green paper - Strategia europeană pentru energie durabilă, competitivă şi sigură, COM (2006), Bruxelles 2006
[6] *** Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice (PNIESC) pentru perioada 2021–2030, Bucureşti
2018
Referent
dr. ing. Ioniță DĂESCU
426
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Abstract: The emergence, spread and development of telephony in the Romanian society were made in accordance with
what was happening in the other countries. Of course, there were particularities, particuliarities generated, up to a point,
by the division of the territory of the country. Two companies had a major impact on the development of the Romanian
telephony: Standard Telephone and Radio Factory Corporation and, respectively, the Romanian Anonymous Society of
Telephones. In the following we will try to present a few events that marked the development of these two important
companies.
KeyWords: telephony, society, Electromagnetica
Rezumat: Apariţia, răspândirea şi dezvoltarea telefoniei în societatea românească s-au făcut în concordanţă cu ceea ce se întâmpla
în celelalte ţări. Bineînţeles că au existat şi particularităţi, particularităţi generate, până la un moment dat, de divizarea teritoriului
ţării. Un impact major asupra dezvoltării telefoniei româneşti l-au avut două societăţi: Standard Fabrică de Telefoane şi Radio S.A.
şi, respectiv, Societatea Anonimă Română de Telefoane. În cele ce urmează vom căuta să prezentăm câteva evenimente care au
marcat dezvoltarea acestor două importante societăţi comerciale.
Cuvinte cheie: telefonie, societate, Electromagnetica
1. Începuturile
Dorinţa oamenilor de a comunica la distanţă a fost întotdeauna un deziderat resc, permanent aat în fruntea
obiectivelor de dezvoltare a societăţii umane. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, singurul mod prin care oamenii
puteau să comunice la distanţă era telegraful. Însă acesta era greoi, încet şi puţin accesibil din cauza costurilor.
Apariţia telefonului, putem spune, a fost o revoluţie industrială. Toată lumea vroia să vorbească la telefon, iar
cercetătorii şi-au îndreptat eforturile în direcţia dezvoltării acestei noi invenţii. Pe plan mondial se consideră că
prima convorbire telefonică a avut loc la 10 martie 1876, la Boston, atunci când Alexander Graham Bell i-a telefonat
asistentului său, care se găsea într-o altă încăpere, spunându-i: „Domnule Watson, vino aici, vreau să te văd!“. Iar
domnul Watson a venit.
Primul telefon a lui Bell era departe de ceea ce înţelegem astăzi prin telefonie. Nu exista amplicare, în circuit nu
exista nicio sursă de curent. Acelaşi dispozitiv era folosit şi pentru vorbit şi pentru auzit. El era mutat succesiv la gură
şi la ureche, dar, foarte repede, telefonul a evoluat şi a putut să asigure o convorbire relativ inteligibilă, la distanţe
mari.
În gura 1 se prezintă câteva dintre telefoanele lui Bell.
A apărut ca o rească necesitate centrala telefonică, la început în variantă manuală. Este interesant de arătat că centrala
telefonică automată a fost inventată de un antreprenor de pompe funebre, căruia operatoarea centralei manuale îi
„fura“ clienţii.
La Bucureşti, spre sfârşitul anului 1877, după perfecționarea patentului lui Bell, are loc o demostrație cu „telegraful
vorbitor sau telephone-ul“. Această demonstraţie a fost realizată de rma Teirich & Leopolder din Viena, fabrică de
aparate telegrace, între două aparate aate la o distanță de 100 m între ele. [1]
La Timișoara, în anul 1879, începe realizarea primei rețele de telefonie urbană de către rma unui anume Ignatius
Leyritz, centrala telefonică ind dată în folosință în anul 1881, la numai câteva luni după centralele de la Budapesta
și Viena, cu un număr inițial de 52 de abonați, cel mai probabil toți din cartierul Iosen.
90 de ani de telefonie românească (I)
1 Dr. ing., SC ROBOMATIC SRL
Ioniţă DĂESCU1
427
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
În acelaşi an, 1881, dar la Bucureşti, se dă în folosință prima linie telefonică permanentă între librăria rmei Artele
Grace „Socec & Co“, din Calea Victoriei nr. 7 (apoi 17) şi locaţia din strada Berzei a aceleiaşi rme, unde funcţionau
tipograa şi atelierele. Chiar regele Carol I a vizitat rma Socec, pentru a vedea noua invenţie.
În anul următor, se montează telefonul între Poșta Centrală și Ministerul de Interne.
Fig. 1. Primele telefoane inventate de Alexander Graham Bell
Prima atestare documentară a comunicaţiilor telefonice de stat din România, datează din anul 1889 când este insta-
lată la Bucureşti o centrală telefonică manuală cu şase abonaţi pentru Parlament, Ministerul Instrucţiei Publice şi
Ministerul de Război. Se montează primul cablu telefonic între Palatul Regal şi Ministerul de Război. Tot în acea
perioadă a fost dată în folosinţă o centrală telefonică automată, cu patru abonaţi, care a aparţinut Casei Regale.
Interesant de remarcat este faptul că, încă de la începuturile creerii comunicaţiilor pentru persoanele din conducerea
ţării, s-a pus problema protejării acestora. Astfel, din considerente strategice, aceste servicii se vor regăsi în structura
Ministerului de Interne.
2. Înainte de anul 1930
După anul 1890 putem spune că telefonia a depăşit faza experimentelor, soluţiile tehnice ind, în linii mari, stabilite.
Preţurile coborâseră sucient de mult astfel încât telefonia devine un bun public.
În anii 1893–1894 este dat în exploatare în Bucureşti, Brăila şi Galaţi, serviciul de telefonie publică, cu centrale ma-
nuale de 50–100 linii.
În anul 1894 se dă in exploatare serviciul interurban de telefonie publică între Bucureşti şi Sinaia. Până în anul 1900,
sunt introduse servicii publice de telefonie în multe din marile oraşe, ca: Ploieşti, Iaşi, Craiova, Botoşani, Târgovişte
428
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
În anul 1901 se instalează o centrală de 1.200 linii locale (cu posibilitatea extinderii până la 3.000) şi 20 de legături
interurbane, la Palatul Telegrafo-Poştal (ulterior Palatul Poştei, actualmente Muzeul Naţional de Istorie al României).
În gura 2 este prezentat interiorul unei centrale telefonice manuale urbane.
Primele comunicaţii telefonice internaţionale au fost stabilite de către România cu Bulgaria, în anul 1903.
În anul 1907 este instalat primul cablu telefonic submarin între Constanţa şi Constantinopole, iar în anul 1910 se
instalează o centrală telefonică manuală în Castelul Peleş.
În perioada anilor 1918–1920 au existat nenumărate revendicări sindicale care solicitau trecerea Direcţiei Generale a
Poştelor, Telefoanelor şi Telegrafului sub tutela Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, însă autorităţile de
atunci nu au dat curs acestor doleanţe, principala motivaţie ind teama de greve care ar putut periclita securitatea
statului. Totuşi, după câţiva ani, aceste revendicări au fost acceptate, Direcţia Generală a Poştelor, Telefoanelor şi
Telegrafului trecând în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor.
Concomitent, în cadrul Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării au început să se creeze organe speciale de
transmisiuni. Până în anul 1948, legăturile de comunicaţii ale Casei Regale au fost asigurate de Ociul Central care
deservea şi Parlamentul.
Fig. 2. Centrală telefonică manuală urbană
În domeniul telefoniei trebuie să subliniem contribuţia importantă a lui Augustin Maior care, în anul 1907, a fost
primul care a realizat experimental comunicaţii simultane cu un număr de 5 căi, pe o singură linie de transmisie
(15 km, la Budapesta). Primele echipamente comerciale de telefonie multiplă apar în anul 1918 în SUA şi în anul
1919 în Germania.
Situaţia telefoniei în România la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea este prezentată în
tabelul 1. [2]
429
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Tabelul 1
Situaţia telefoniei româneşti în jurul anului 1900
Telefonia în România în anii 1895/
1896
1900/
1901
1905/
1906
1910/
1911
1911/
1912
Lungimea liniilor interurbane – km - - - - 26.277
Lungimea relor urbane – km 1.298 3.045 9.190 17.114 27.570
Lungimea relor interurbane – km 2.376 10.981 28.921 43.019 44.349
Lungimea relor particulare - km 123 910 4.974 10.242 11.956
Numărul staţiunilor centrale 3 157 198 868 945
Numărul cabinelor publice 11 1.019 2.897 3.026 3.212
Numărul posturilor de abonat 326 1.303 4.410 15.422 16.226
Numărul convorbirilor urbane – mii 135 1.324 2.691 12.257 15.978
Numărul convorbirilor interurbane – mii - 203 538 1.287 1.491
Taxe percepute – mii lei 181 345 809 1.807 1.977
Reţeaua telefonică a României, în preajma Primului Război Mondial, este arătată în gura 3. [3]
Încă din anii 1910, în această parte a Europei, materialul telefonic şi telegrac era asigurat de rma suedeză Ericsson.
În România, rma Ericsson era reprezentată de rma Energia. În gura 4 este redată o reclamă a produselor Ericsson.
Firma Energia a fost îninţată în anul 1913 de către Dimitrie Leonida cu scopul de a dezvolta şi în România o
industrie a produselor electrotehnice. După război, rma se dezvoltă destul de mult, inclusiv datorită conducerii de
către un manager de excepţie, Nicolae Caranl, care era director general. La nivelul anului 1927, rma îşi deschisese,
pe lângă atelierul din Bucureşti şi liale la Cluj şi la Timişoara şi începuse să fabrice diverse aparate electrice. Pe baza
bunelor relaţii pe care Leonida le avea cu Ericsson, la rma Energia se produceau diverse aparate electrice sub licenţă
Ericsson. Câteva dintre acestea sunt indicate în gurile 5 şi 6.
Firma Ericsson era prezentă şi în Austro-Ungaria. La începutul anilor 1910, Ericsson avea, împreună cu băncile
locale, două fabrici de material telefonic, una la Viena și una la Budapesta. Compania care a operat uzina maghiară s-a
numit Ericsson Ungarishe Elektrizitäts Aktiegesellschaft. Aceasta a construit o fabrică nouă, dar, în timpul Primului
Război Mondial, clădirea a fost transformată în spital. În ciuda acestei perturbări, compania maghiară a continuat să
raporteze proturi excelente pe parcursul întregului deceniu, în mare parte datorită creșterii producției de alte produse
decât echipamentele telefonice.
După război, cele două sucursale Ericsson au continuat să opereze în țările respective, adică în Austria și în Ungaria.
Uzina din Budapesta a continuat să raporteze prot şi după anul 1920, deoarece poşta ungară plasa jumătate din
comenzile sale pentru echipamente telefonice, către Ericsson. În aceste condiţii, în anul 1921, rma Ericsson deschide
o fabrică nouă, de telefoane, la Timişoara. Mai mult, la sfârşitul anilor 1920, compania se aștepta la comenzi importante
pentru sisteme automate. Dar, criza care a izbucnit în anul 1929 a năruit aceste speranțe. Pentru sucursala Ericsson
din Ungaria au urmat câţiva ani slabi, care au culminat cu vânzarea rmei către gigantul International Telephone and
Telegraph Corporation din SUA, în anul 1937.
430
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 3. Reţeaua telefonică a României în anul 1914
Fig. 4. Firma Ericsson reprezentată de rma Energia Fig. 5. Nomenclatorul de produse al rmei Energia
431
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 6. Telefon militar fabricat de rma Energia sub licenţă Ericsson
3. Standard - Fabrica de Telefoane şi Radio
Criza din anul 1929 loveşte din plin România. Prin păbuşirea preţurilor principalelor produse exportate – cereale,
petrol, lemn - scad semnicativ sursele de valută ale ţării. În aceste condiţii grele, guvernul român contractează un
împrumut de 8 milioane de dolari, cu dobândă de 8%, de la grupul nanciar Morgan, prin rma International Standard
Electric Corporation, lială a concernului International Telephone and Telegraph Corporation din New York. În cadrul
acestui contract, România îşi lua obligaţia de a concesiona exploatarea reţelei telefonice către rma International
Standard Electric Corporation pe o perioadă de 20 de ani. În schimb, rma Standard se obliga să îninţeze două
societăţi: una pentru exploatarea telefoniei în România şi una pentru producerea de material telefonic. Cu toate că
împrumutul a fost rambursat în mai puţin de un an, concesionarea telefoniei a rămas. [4]
La 20 noiembrie 1930, la secţia notariat a Tribunalului Ilfov se autentica, sub numărul 32.987, actul constitutiv al
Societăţii Anonime pe Acţiuni Standard Electrica Română SA. La 27 noiembrie, acelaşi tribunal, prin Secţia I
Comercială, acordă aceleiaşi societăţi, autorizaţia de funcţionare, prin hotărârea nr. 2253/1930. Capitalul vărsat al
noii societăţi era de 50 milioane de lei.
Totodată se îninţa şi Societatea Anonimă Română de Telefoane SA, al cărei capital era asigurat, în proporţie de
94%, tot de către Standard Electric Corporation.
Conform actului constitutiv, obiectul de activitate al Standard Electrica Română SA „este în general industria,
comerţul şi instalarea de material telefonic şi telegrac, de instrumente şi maşini, de cabluri electrice, re, maşini
electrice, de aparate şi echipamente de tot felul, de mărfuri şi materiale întrebuinţate în fabricaţiunea acestora sau în
legătură directă sau indirectă cu ele, e în mod normal, e numai accidental“.
Primul Consiliu de Administraţie a fost format din şapte membrii, printre care: Conrad C. Clayton (reprezentant
al International Standard Electric Corporation), Geoffrey A. Ogilvie (vicepreşedinte al SAR de Telefoane), Edgar
Auşnit (industriaş român), I. Miclescu-Prăjescu (director general al SAR de Telefoane).
Imediat, la 8 decembrie 1930, Consiliul de Administraţie hotărăşte achiziţionarea, contra sumei de 10 milioane de lei,
a unui teren de la „Întreprinderile Generale Tehnice Tiberiu Eremie“. Terenul, cu suprafaţa de 18.000 m2, era situat
în Calea Rahovei la nr. 266-270. „Întreprinderile Generale Tehnice Tiberiu Eremie“ era o rmă de antreprenoriat de
construcţii. Ea primeşte, de la noua rmă, comanda pentru construirea unui atelier din beton armat cu suprafaţa de
16 x 22 m2, evaluat la două milioane de lei. În gura 7 se arată o fotograe care ilustrează începuturile fabricii
Standard din Bucureşti.
432
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 7. Fabrica Standard din Bucureşti
În primul său an de activitate, 1931, în atelier lucrau 35 de muncitori calicaţi şi 12 muncitori necalicaţi. Dotarea
atelierului era: două strunguri semiautomate, cinci strunguri normale, două freze, cinci maşini de găurit, o presă
mecanică, un polizor mecanic, o presă mare de mână, o raboteză pentru lemn, un erăstrău circular şi o maşină de
şlefuit. S-a vândut marfă în valoare de 7.608.357 lei, cea mai mare parte a mări ind fabricată în străinătate.
În al doilea an de activitate, 1932, numărul angajaţilor creşte la 60. S-au vândut mărfuri în valoare de 16.300.000 lei,
producţia ind reprezentată de fabricarea a 1.000 de aparate telefonice şi 100 de centrale telefonice, precum şi de
repararea a 10.000 de aparate telefonice.
În anul următor, societatea începe să vândă şi aparate de radio, care, la acea vreme, erau în mare vogă.
În anul 1934 volumul vânzărilor creşte la 37.113.786 lei, din care 25.309.193 lei au venit de la SAR de Telefoane.
În anul 1935, societatea avea 96 de angajaţi, dintre care 73 erau muncitori calicaţi, şi avea instalate 12 motoare
electrice cu o putere totală de 50 CP. Beneciul înregistrat a fost de 1.564.899 lei.
În anul 1936, pentru a face faţă comenzilor în creştere, se construieşte un atelier nou, cu suprafaţa de 300 m2 şi se
concesionează o cale ferată industrială în lungime de 90 m.
În anul 1937, pe fondul pregătirii armatei pentru război, se construieşte încă un atelier, cu suprafaţa de 750 m2. Puterea
instalată totală ajunge la 80 CP. Se produc pentru armată o sută de posturi radio de emisie–recepţie, şi sisteme de
aterizare a avioanelor în condiţii fără vizibilitate. Se produc pentru Direcţia Generală a Porturilor, radiofaruri, staţii
radio de coastă etc. Se vând mărfuri în valoare de 69 milioane lei, iar beneciul anual este de 6,8 milioane lei. O parte
din produsele fabricii, din anul 1937, le regăsim în reclama din gura 8.
Tot în anul 1937, International Telephone and Telegraph Corporation cumpără compania Telephon Fabrik AG din
Budapesta, protând de situaţia dicilă în care se aa aceasta. Dar, Telephon Fabrik AG deţinea Fabrica de Telefoane
din Timişoara. La acea dată, fabrica din Timişoara avea un capital de 5 milioane lei şi producea anual 8.000 de aparate
telefonice şi 2.000 de centrale telefonice de campanie. Astfel, International Telephone and Telegraph Corporation
ajunge să deţină atât Standard Electrica Română SA din Bucureşti, cât şi Fabrica de Telefoane din Timişoara. Pasul
următor se face la 1 decembrie 1937, când cele două întreprinderi de telefoane sunt comasate într-una singură, cu
numele Standard - Fabrică de Telefoane şi Radio SA. În reclama din gura 9 este prezentat un echipament radio
produs în noua fabrică.
433
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Anul 1938 este important în dezvoltarea noii întreprinderii. Fabrica din Timişoara este mutată la Bucureşti, aceasta
însemnând nu numai mutarea utilajelor şi maşinilor, dar şi mutarea tuturor celor 110 salariaţi, mai întâi într-un local
din strada Înclinată nr. 22, iar apoi, în acelaşi an, în locaţia din Calea Rahovei.
Fig. 8. Reclamă din anul 1937 cu produsele fabricii
Fig. 9. Echipament radio fabricat la Standard – Fabrică de Telefoane şi Radio
După comasare, noua fabrică dispunea de un capital de 70 milioane de lei şi de 380 de angajaţi, dintre care
265 muncitori. Se fabrică telefoane portative, centrale telefonice cu 6 şi 30 de linii, telefoane de campanie. În
continuare principalele componente vin de la fabricile pe care ITT Corporation le avea la Londra şi la Viena. O
reclamă cu produse ale fabricii se poate vedea în gura 10.
434
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 10. Reclamă din anul 1938 cu produse ale fabricii
În anii 1939-1940, pe fondul creşterii generale a cheltuielilor de înarmare, activitatea societăţii cunoaşte o
continuă dezvoltare. Numărul de salariaţi era la nivelul anului 1939 de 510, repartizaţi astfel:
a) personal administrativ superior – 2;
b) personal administrativ inferior – 14;
c) personal tehnic superior – 5;
d) personal tehnic inferior – 10;
e) muncitori calicaţi – 198;
f) muncitori necalicaţi – 247;
g) ucenici – 34.
Întreprinderea se extinde prin achiziţionarea unui teren vecin cu o suprafaţă de 20.000 m2. Puterea instalată creşte
la 280 CP. Se fac investiţii de 20 milioane de lei. Volumul mărfurilor vândute în perioada 1939-1940 atinge
285 milioane lei, iar beneciile depăşesc 21 milioane lei. O imagine a atelierului mecanic este prezentată în gura 11.
În anul 1939, ind declanşat cel de-Al Doilea Război Mondial, România devine aliata Germaniei şi, ulterior,
duşmanul Statelor Unite ale Americii. În aceste condiţii, rma Standard-Fabrica de Telefoane şi Radio, care era cu
capital american, ar trebuit, cel puţin formal, să treacă sub adminstrarea statului român. Dar, afacerile sunt afaceri,
chiar şi pe timp de război. Prevăzător, încă înainte de izbucnirea războiului, grupul International Standard Electric
Corporation din New York, a cedat drepturile de vot în Consiliul de Administraţie, către Societatea Standard Electric
Elektrizitätsgesellschaft AG din Berlin. Astfel Standard Fabrica de Telefoane şi Radio din Bucureşti devine parte a
unui concern german, deci aliat, evitându-se astfel trecerea sub administrare românească.
În anul 1941 se introduce starea de război. Programul de lucru creşte la 14–16 ore pe zi, cu regim de mobilizare,
amenzi, carceră, pedepse corporale. O legitimaţie a unei funcţionare este prezentată în gura 12. Se poate citi numele
comandantului militar al unităţii, un anume locotenent–colonel Radu.
435
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Fig. 11. Atelierul mecanic
Fig. 12. O legitimaţie de serviciu din anul 1941
436
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
După întreruperea legăturilor cu rma mamă, bineînţeles că s-au întrerupt şi intrările de componente americane, în
special de la fabrica din Londra. Cu toate acestea, printr-o activitate susţinută de asimilări şi substituiri, s-a reuşit nu
numai menţinerea producţiei, dar chiar creşterea ei. Astfel, în anul 1942 valoarea producţiei vândute creşte cu 43%
faţă de producţia din 1941. În anul 1943, producţia ajunge la valoarea de 304 miloane lei, ceea ce reprezenta o creştere
valorică de 50% faţă de anul anterior. În producţie zică, de linii centrale şi telefoane, aceasta înseamnă o creştere cu
35% faţă de anul 1942.
După încheierea războiului, compania International Standard Electric Corporation încearcă să reia controlul
asupra fabricii. Fabrica funcţionează în condiţii foarte grele, cu lipsă de personal calicat şi cu decit de materii
prime. De exemplu, dacă în anul 1945 s-au fabricat 15.000 de aparate telefonice, în anul 1946 s-au fabricat numai
10.500 de aparate.
Perioada între 23 august 1944 şi 11 iunie 1948 este o perioadă tulbure, cu solicitări vehemente şi acţiuni în forţă ale
muncitorilor, cu alegeri repetate, cu pătrunderea muncitorilor în organele de conducere ale fabricii.
Bibliograe (I)
[1] ANCOM Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, Scurtă istorie a telecomunicaţiilor în
România, Bucureşti;
[2] Staicovici D., Iconomu P., Statistica anuală a României 1912, Tipograa Curţii Regale, F. Göbl Fii, Bucureşti, 1913;
[3] Leonida, D., Telegraa şi telefonia, Energia, nr. 11-12, Bucureşti, 1927;
[4] Întreprinderea Electromagnetica – Monograe 1930–1980, Intreprinderea Poligracă Filaret, Bucureşti, 1980.
Referent
ing. Florian CRĂCIUN,
INCDE ICEMENERG
437
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
1. Diagnoza lunii august 2020
În luna august 2020, temperatura medie a aerului a avut valori mai ridicate decât media multianuală în toată țara,
iar abaterile au fost foarte mari în majoritatea regiunilor (exceptând cele sud-vestice). Temperatura medie la nivel
național a fost 21,2ºC (cu 1,5ºC peste media multianuală), valoare care situează luna august pe locul al șaptelea în
ierarhia celor mai ridicate temperaturi medii la nivel național, începând din 1961 și până în prezent.
Temperatura medie la Bucureşti a fost +25,2ºC, ind a treia valoare din șirul anilor 2008-2020.
Temperatura minimă a lunii (+3,0°C) s-a înregistrat în 29 august la Miercurea Ciuc.
Temperatura medie a minimelor a fost +11,7°C.
Temperatura maximă a lunii (+39°C) s-a înregistrat în 30 august la Hârșova.
Temperatura medie a maximelor a fost +34,7ºC.
Cantitățile totale de precipitații au fost mai mici decât cele normale în cea mai mare parte a Munteniei, a Moldovei și
a Dobrogei unde, local, abaterile au fost foarte mari, iar în rest, distribuția acestora a fost neuniformă.
Cantitatea totală maximă de precipitații înregistrată în rețeaua stațiilor meteorologice, exceptând zona de munte, a
fost de 144 l/mp la Baia Mare. În rețeaua stațiilor hidrometrice și a posturilor pluviometrice, cea mai mare cantitate
totală de precipitații a fost de 174,5 l/mp la Gătaia, în județul Timiș. În zona de munte, cantitatea totală maximă de
precipitații a fost de 185,4 l/mp la Horezu la altitudinea de 1500 de metri.
1.1. Fenomene meteo semnicative
1.1.1. La unele stații meteorologice:
a) s-au înregistrat recorduri zilnice ale celor mai ridicate temperaturi minime din întreg şirul de observaţii în 1, 2, 5,
6, 8, 9, 15, 16, 19, 20, 21, 24, 25, 27, 29, 30 și 31august;
b) s-au înregistrat recorduri zilnice ale celor mai ridicate temperaturi maxime din întreg şirul de observaţii în 7, 8, 28,
30 și 31 august;
c) s-a înregistrat cea mai coborâtă temperatură minimă în 2 august (la o singură stație meteorologică);
d) s-au înregistrat cele mai coborâte temperaturi maxime din întreg şirul de observaţii în 15, 16 și 19 august.
1.1.2. Temperaturile minime înregistrate în dimineața zilei de 8 august la 5 stații meteorologice reprezintă cele mai
ridicate temperaturi minime ale lunii august din întreg șirul de observații.
1.1.3. Indicele temperatură-umezeală (ITU) a atins sau a depășit ușor pragul critic de 80 de unități în 1, 3, 4, 5, 6, 7,
8, 9, 10, 11, 12, 21, 22, 23, 24, 29, 30 și 31 august.
2. Date despre funcționarea SEN în luna august 2020
Principalele date sintetice privind funcționarea SEN în luna august 2020 sunt prezentate în tabelele 1 și 2 și în gura 1.
Sistemul Energetic Național în luna august 2020
1 Ing., Asociația IRE
Cristina POPOVICI1
438
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Tabelul 1
Date sintetice privind funcționarea SEN. August 2020
E P Data / ora
GWh MWh/h
Producția totală 4.622,8 6.213,4
Utilizarea internă 4.773,5 6.416,0
Soldul schimburilor de energie (export/import, -/+) 150,7 202,6
Puterea maximă în a 3-a zi de miercuri 7.396,0 Miercuri 19.08.2020 ora 21:00
Puterea maximă orară 7.961,0 Luni 31.08.2020 ora 13:00
Puterea medie corespunzătoare utilizării zilnice
maxime 6.831,0 Vineri 07.08.2020
Puterea minimă orară 4.779,0 Duminică 02.08.2020 ora 06:00
Puterea medie corespunzătoare utilizării zilnice
minime 5.519,0 Duminică 16.08.2020
În luna august 2020, producția de energie electrică și utilizarea internă brută, calculate din datele operative înregistrate
în baza de date Transelectrica au fost 4622,8 GWh, respectiv 4773,5 GWh. Se constată scăderea principalilor indicatori
energetici în august 2020, pe fondul restrângerii activităților social-economice, efect al stării de urgență instituite pe teritoriul
României cu începere de la 16 martie 2020, respectiv al stării de alertă prelungită lunar, începând cu 17 aprilie 2020.
7075
8116
4930
5910
4765
6213
6416
7961
4779
6588
-487
8340
6600
690
203
-4000
-2000
0
2000
4000
6000
8000
10000
Producţie So ld Consum intern P vârf P minimă
[MWh/h]
2018
2019
2020
Fig. 1. Producție, utilizare internă, sold. august 2018-2020
Tabelul 2
Date sintetice privind funcționarea SEN. August 2018-2020
2018 2019 2020
E P E P E P
GWh MWh/h GWh MWh/h GWh MWh/h
Producție totală 5.263,9 7.075,1 4.396,9 5.909,8 4.622,8 6.213,4
Variația față de anul precedent, % -16,5 5,1
Soldul schimburilor de energie cu vecinii
(export// import, -/+)
-362,3 -486,9 513,3 689,9 150,7 202,6
Variația față de anul precedent, % -241,7 -70,6
Utilizarea internă 4.901,7 6.588,2 4.910,2 6.599,7 4.773,5 6.416,0
Variația față de anul precedent, % 0,2 -2,8
Puterea maximă în a 3-a miercuri 6.916,0 7.877,0 7.396,0
Variația față de anul precedent, % 13,9 -6,1
Puterea orară de vârf 8.116,0 8.340,0 7.961,0
Variația față de anul precedent, % 2,8 -4,5
Puterea medie corespunzătoare utilizării
interne zilnice maxime 7.040,0 7.131,0 6.831,0
Variația față de anul precedent, % 1,3 -4,2
Puterea orară minimă 4.930,0 4.765,0 4.779,0
Variația față de anul precedent, % -3,3 0,3
Puterea medie corespunzătoare utilizării
interne zilnice minime 5.830,0 5.540,0 5.519,0
Variația față de anul precedent, % -5,0 -0,4
439
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Figura 2 prezintă variația procentuală a producției de energie electrică, a utilizării interne și a soldului schimburilor
de energie în 2020, comparativ cu anii precedenți.
-16,5
0,2
-241,7
5,1
-2,8
-70,6
-300
-250
-200
-150
-100
-50
0
50
Producţ ie energie electrică Utilizare internă Sold schimburi energie
[%]
Variaţie 2019-2018
Variaţie 2020-2019
Fig. 2. Variații procentuale ale lunilor august, comparativ cu anii precedenți
În tabelul 3 și gurile 3-5 se prezintă structura producției de energie electrică pe tipuri de combustibil în luna august
2020, comparativ cu lunile august 2019 și 2018.
Tabelul 3
Structura producției de energie electrică. August 2018-2020
2018 2019 2020
GWh MWh/h % GWh MWh/h % GWh MWh/h %
Producția totală
din care:
5.263,9 7.075,1 100,0 4.396,9 5.909,8 100,0 4.622,8 6.213,4 100,0
Centrale
termoelectrice
(cărbuni) 1.256,4 1.688,8 23,9 1.147,9 1.542,8 26,1 939,1 1.262,2 20,3
Centrale
termoelectrice
(hidrocarburi) 824,8 1.108,6 15,7 633,8 851,9 14,4 818,0 1.099,5 17,7
Centrale
hidroelectrice 1.640,4 2.204,9 31,2 998,8 1.342,5 22,7 1.357,8 1.825,0 29,4
Centrala
nuclearelectrică 996,2 1.338,9 18,9 992,0 1.333,3 22,6 889,3 1.195,3 19,2
Grupuri eoliene 351,4 472,4 6,7 427,1 574,1 9,7 430,7 578,9 9,3
Panouri
fotovoltaice 173,2 232,8 3,3 165,1 221,8 3,8 163,0 219,0 3,5
Centrale
termoelectrice
(biomasă) 21,4 28,8 0,4 32,3 43,4 0,7 24,9 33,5 0,5
Carbuni; 1256,4;
23,9%
Hidrocarburi; 824,8;
15,7%
Ape; 1640,4; 31,2%
Nuclear; 996,2;
18,9%
Eoliene; 351,4; 6,7%
Fotovoltaice; 173,2;
3,3%
Biomasa; 21,4; 0,4%
Carbun i
Hidro carbur i
Ape
Nuclear
Eoliene
Fotovoltaice
Biomasa
Biomasa; 32,3; 0,7%
Fotovoltaice; 165,1;
3,8%
Eoliene; 427,1; 9,7%
Nuclear; 992,0;
22,6%
Ape; 998,8; 22,7%
Hidrocarburi; 633,8;
14,4%
Carbuni; 1147,9;
26,1%
Carbun i
Hidro carbur i
Ape
Nuclear
Eoliene
Fotovoltaice
Biomasa
Carbuni; 939,1;
20,3%
Hidrocarburi; 818,0;
17,7%
Ape; 1357,8; 29,4%
Nuclear; 889,3;
19,2%
Eoliene; 430,7; 9,3%
Fotovoltaice; 163,0;
3,5%
Biomasa; 24,9; 0,5%
Carbun i
Hidro carbur i
Ape
Nuclear
Eoliene
Fotovoltaice
Biomasa
Fig. 3, 4, 5. Structura producției de energie electrică în luna august 2018-2020
440
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
În tabelul 4 și în gura 6 se prezintă evoluția lunară a gradului de umplere agregat al lacurilor cu acumulare sezonieră
în perioada 2016-2020.
Tabelul 4
Gradul de umplere agregat al lacurilor cu acumulare sezonieră, %
2016 2017 2018 2019 2020
Ianuarie 32,9 32,96 54,63 47,91 61,10
Februarie 38,8 30,32 52,98 46,46 58,46
Martie 40,4 37,10 53,89 54,17 62,74
Aprilie 57,4 40,46 80,74 65,80 61,96
Mai 74,7 62,28 80,88 92,18 72,06
Iunie 88,9 64,23 91,19 96,37 90,76
Iulie 88,8 63,04 96,38 89,70 96,93
August 84,2 62,71 90,31 88,21 92,12
Septembrie 74,1 60,99 80,07 82,45
Octombrie 65,6 56,89 67,65 74,84
Noiembrie 64,4 53,98 58,14 74,71
Decembrie 49,9 55,25 51,41 72,34
32,9
38,8
40,4
57,4
74,7
88,9
88,8
84,2
74,1
65,6
64,4
49,9
30,32
37,1
40,46
62,28
64,23
63,04
62,71
60,99
56,89
53,98
55,25
54,63
80,88
91,19
96,38
90,31
51,41
47,91
46,46
54,17
65,8
92,18
96,37
89,7
88,21
82,45
74,84
74,71
72,34
61,10
58,46
62,74
61,96
72,06
90,76
96,93
92,12
32,96
53,89
80,74
80,07
67,65
58,14
52,98
0
20
40
60
80
100
120
ianuarie februarie mar tie ap rilie mai iunie iulie august sep temb rie octombrie noiembrie decembrie
2016
2017
2018
2019
2020
Fig. 6. Gradul de umplere agregat al lacurilor cu acumulare sezonieră, 2016-2020
La sfârșitul lunii august 2020, gradul de umplere al marilor lacuri a fost 92,12%. Rezerva energiei echivalente a
scăzut față de luna precedentă cu 4,81% și a crescut cu 3,91% , respectiv 1,81% față de lunile august 2019 și 2018.
La 31 august 2020 debitul auent pe Dunăre a fost 3350 m3/s.
Bibliograe
Rapoarte operative UNO – DEN
441
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
442
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
443
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
444
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
445
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
446
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
447
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
448
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
Numărul revistei „Energetica“ din sept. 1995 (5A), cuprinde referatele şi recenziile următoare:
1.Metalograa nedistructivă, metodă pentru expertizarea şi diagnosticarea materialelor din componenţa
utilajelor energetice – autori: ing. Liana Turcu, z. Aurelia Stanciu (ICEMENERG). Referatul este inclus în
tematica „Centrale termoelectrice“.
Lucrarea abordează metoda replicilor metalograce ca tehnică nedistructivă de analiză a materialelor din
componenţa utilajelor energetice. Sunt analizate posibilităţile de aplicare a metodei în expertizarea şi diagnosticarea
stării metalului, respectiv punerea în evidenţă a abaterilor materialelor în stare „zero“ (noi) de la structurile
recomandate, precum şi a modicărilor şi defectelor apărute în structura materialelor în timpul funcţionării. Se
acordă o importanţă deosebită posibilităţii de apreciere a stării de uaj prin intermediul porilor de uaj, în lucrare
ind denite clase de depreciere prin uaj pentru diverse tipuri de oţeluri.
Lucrarea cuprinde următoarele capitole:
(0) Introducere.
Oţelurile din care sunt realizate utilajele din sistemul energetic au o microstructură distinctă, dependentă de
istoria acestora (compoziţie chimică, tratamente termice, solicitări normale şi accidentale etc.), astfel că se
poate trata structura metalogracă a materialului ca o variabilă care, corelată cu alte determinări (duritate,
examinări cu ultrasunete etc.), furnizează date privind starea materialului, respectiv dacă acesta poate utilizat
în continuare la parametri normali, la parametri reduşi sau este necorespunzător (epuizat) şi trebuie înlocuit.
(1) Metoda replicilor metalograce.
Metoda este utilizată pentru punerea în evidenţă, prin metode nedistructive şi/sau zone cu acces dicil. Se
descrie principiul metodei.
Ȋn cadrul Laboratorului de Tehnologia Metalelor şi Sudurii din ICEMENERG, s-au folosit iniţial (anul 1980)
folii de plumb. Una din aplicaţiile metodei s-a efectuat la CTE Turceni, pentru expertizarea conductelor din
limita turbinei.
Din anul 1984, foliile de plumb au fost înlocuite cu compuşi organici – s-a utilizat la analiza unor rotoare la
CTE Turceni şi la colectoarele cazanului de la CTE Doiceşti.
O metodă îmbunătăţită pentru analiza structurii metalograce este cea care utilizează folii transparente
Transcopy (acoperite cu strat reectant de aluminiu). Metoda a fost utilizată pentru expertizarea nedistructivă
la: conducte de abur viu şi abur intermediar cald, carcase şi rotoare de turbină, cape de generator, tambure ale
cazanelor etc.)
(2) Abateri ale materialelor din componenţa utilajelor energetice puse în evidenţă prin metoda replicilor.
(2.1) Abateri ale materialelor în stare neutralizată de la structurile recomandate: granulaţie neuniformă ca
mărime, distribuţie şi formă; decarburarea; carburarea; supraîncălzirea şi arderea; gruparea şi orientarea
defectuoasă a constituienţilor; constituienţi în proporţie necorespunzătoare şi structură anormală faţă de
cea caracteristică; defecte de compactitate;
(2.2) Modicări şi defecte ce apar în structura materialelor în timpul funcţionării acestora: şocuri tensotermice;
coroziunea surată sub tensiune; uajul materialelor.
(3) Clase de depreciere prin uaj: stadiul uajului primar sau nestabilizat; stadiul uajului secundar sau staţionar;
stadiul uajului terţiar sau accelerat.
Sunt indicate 5 clase de uaj. Acestea sunt exemplicate, prin fotograi.
(4) Concluzii
Pe baza unor clase de depreciere prin uaj elaborate pentru ecare tip de material utilizat în centralele
termoelectrice se poate urmări în timp stadiul uajului unor subansambluri supuse unor presiuni şi temperaturi
ridicate. Importantă pentru obţinerea unor rezultate concludente este alegerea locurilor, respectiv zonele critice
pe piese cu concentratori de eforturi.
Acum 25 de ani (101)
1 Dr. ing., Consilier IRE. Completările autorului sunt tipărite cu caractere Italice.
Gabriel ROMAȘCU1
449
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
2. Aplicarea tehnologiei de ardere în strat uidizat la cazanele energetice româneşti - autori: ing. Anton Roşu,
ing. Simona-Louise Voronca, ing. Silvia Ligda (ICEMENERG), ing. Liviu Dragoş, ing. Cătălin Flueraru
(ICPET - Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Echipamente Termoenergetice). Referatul este inclus în tematica
„Centrale termoelectrice“. Ȋn România, implementarea tehnologiei de ardere în strat uidizat circulant (ASFC) se
prognozează a se realiza la grupurile cu cazane pe lignit, cu durata de viaţă cvasiepuizată sau chiar depăşită şi care
trebuie menţinute în funcţiune, ind utile zonei în care sunt amplasate şi pe care o deservesc.
Arderea în strat uidizat este una dintre tehnologiile „curate“ de ardere a combustibilului solid, care asigură o
reducere spectaculoasă a poluării atmosferice datorate termocentralelor. Particulele de cărbune antrenate cu viteze
mari de către gazele de ardere din camera de ardere sunt captate de un desprăfuitor erbinte (ciclon sau separator
prin impact) şi returnate în focar.
Ȋn prezent, cei mai importanţi producători de energie şi-au dezvoltat sau achiziţionat know-how-ul cu privire la
arderea în strat uidizat.
Tehnologia de ardere în strat uidizat prezintă o serie de avantaje, cum ar :
a) randament mai ridicat – prin amestecarea intensă gaze – particule în focar, la 850 0C, se obţine arderea
carbonului în proporţie de 98-99%;
b) reducerea emisiilor poluante în gazele de ardere - prin adaos de calcar în focar se desulfurează 80-90% din
SO2; formarea de NOX este redusă datorită temperaturii din focar şi introducerii treptate a aerului de ardere;
c) prepararea economică a cărbunilor – măcinarea (granulaţie 0-15 mm) se face prin concasare şi separare
centrifugală, fără mori de cărbune, cu un consum de energie electrică redus cu 25-30%;
d) posibilitatea utilizării diverşilor combustibili solizi – se pot utiliza cărbuni superior (21 – 25,2 MJ/kg), cât şi
inferiori (4,2 – 5 MJ/kg) cu conţinut mare de sulf;
e) transfer de căldură intensicat, cu 50%, faţă de cazanul cu mori de cărbune, datorită fazei solide antrenate şi
circulate de gaze;
f) elasticitatea funcţionării şi variaţia rapidă a sarcinii: cazanul funcţionează stabil la 40% din sarcina normală,
viteza de schimbare a sarcinii ind, uzual, de 5%/min;
g) arderea autotermă – combustibilii inferiori, cu un conţinut ridicat de cenușă sunt arşi fără adaos de hidrocarburi;
h) evacuarea uscată a cenuşii – cenușă rezultată, uscată şi cu 0-10 mm granulaţie poate utilizată ca adaos în
industria materialelor de construcţie; nu este necesar concasor de zgură;
i) instalaţie compactă, cazanul ind dezvoltat pe înălţime, cu avantaje de amplasare în locul cazanelor existente;
j) reducerea coroziunii suprafeţelor nale de schimb de căldură – transferul de căldură, între mediul dispers
solid-gaz şi suprafeţele de schimb de căldură, are loc, în principal, în afara zonei de ardere, unde gazele au fost
desulfurate, evitând coroziunea acidă nală;
Ȋn încercarea de a se rezolva cu forţe interne problema retehnologizării unor cazane clasice cu tehnologia „curată“
de ardere a cărbunelui, specialiştii din ICEMENERG şi ICPET au elaborat un studiu pentru elaborarea unei soluţii
româneşti de ardere a cărbunelui în strat uidizat circulant.
Până acum, s-au elaborat soluţii tehnice şi studii de prefezabilitate pentru retehnologizarea unor cazane de capacitate
mică şi medie (30 t/h, 165 t/h), ce prin adaptări pot deveni ASFC, în vederea cuanticării eforturilor nanciare şi
a efectelor pozitive, urmând să se realizeze o primă instalaţie industrială demonstrativă performantă în vederea
dobândirii experienţei şi dezvoltării tehnologiei de ardere a cărbunelui în strat uidizat circulant.
Un prim studiu a avut în vedere retehnologizarea unui cazan din CT Ianca Brăila (debit 30 t/h), ulterior preocupările
sau concentrat asupra unui cazan de abur de la CET Oradea (165 t/h).
Soluţiile de retehnologizare propuse au în vedere păstrarea a cât mai multor subansamble originale ale vechiului
cazan, a formei iniţiale, a focarului şi drumului convectiv, a dispunerii şi funcţionalităţii sistemului sub presiune. Se
prezintă schiţele cazanului, înainte şi după modicările propuse. S-au impus modicări la următoarele componente:
a) sistemul de alimentare cu combustibil şi calcar;
b) sistemul de alimentare cu aer;
c) sistemul de ardere (combustor), pâlnie inferioară cazan ş.a;
d) sistemul apă-abur;
Se prezintă performanţele cazanalor cu modicările propuse printre care: creşterea debitului de abur, îmbunătăţirea
randamentului, reducerea combustibilului suport (păcura) în condiţiile desulfurării gazelor de ardere, direct în
focar, în proporţie de 85%.
450
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
Ȋn cadrul ICEMENERG a fost elaborat un model matematic de calcul al focarelor cazanelor cu ardere în strat
uidizat.
Ȋn nal se arată că modicarea cazanelor sau înlocuirea cu cazane ASFC reprezintă o variantă optimă din punctul
de vedere al economiei de investiţii, al protecţiei mediului, al ecienţei de ardere şi al siguranţei în exploatare,
specialiştii români ind deschişi unor colaborări cu rme consacrate din domeniu, pentru accelerarea realizării
acestor proiecte.
3. Utilizarea materialelor plastice în construcţia lagărelor aferente turbinelor hidrogeneratoarelor - autori:
ing. George Barbu, ing. Marcela Roşu (ICEMENERG). Referatul este inclus în tematica „Centrale termoelectrice“.
Lucrarea prezintă o soluţie originală de placare a segmenţilor de lagăr ai hidrogeneratoarelor din centralele electrice
cu o compoziţie înlocuitoare a aliajului de babbyt pe baza unei tehnologii proprii, elaborate în cadrul ICEMENERG.
După probele efectuate în laborator şi pe standuri de probă, soluţia a fost aplicată la hidrogeneratoare de tip KVB
8-20 şi KVB 8-20N. De la data montării (1989) şi până în prezent, lagărele hidrogeneratoarelor realizate pe baza
noii tehnologii au avut o foarte bună comportare în exploatare, iar cercetările ulterioare au permis extinderea
soluţiei la lagărele axiale ale unor pompe de alimentare ce deservesc grupurile de 330 MW (Turceni) şi 200 MW
(Rovinari).
Lucrarea cuprinde următoarele capitole:
(0) Introducere
Staniul, respectiv un aliaj al acestuia, babbyt-ul, este foarte utilizat la construcţia lagărelor de alunecare. Staniul
este un material decitar pe piaţa mondială.
ICEMENERG a realizat o compoziţie, pe bază de politetrauoretilenă precum şi o tehnologie de placare a
segmenţilor de lagăr. Acestea fac obiectul unui brevet de invenţie.
(1) Stabilirea soluţiei optime.
Utilizându-se ca material de bază politetrauoretilena, s-au studiat mai multe recepturi obţinute prin aditivare
cu pulberi metalice, bră de sticlă, grat etc., în scopul îmbunățirii caracteristicilor zico-mecanice ale
politetrauoretilenei (rezistenţa la compresiune şi variaţia acesteia cu deformaţia, conductivitatea termică,
coecientul de frecare). Se menţionează condiţiile de încercare a materialelor respective şi se prezintă în
diagrame rezultatele încercărilor.
(2) Denitivarea tehnologiei.
Pentru denitivarea tehnologiei a trebuit rezolvată problema formării sau depunerii unui strat de o grosime
foarte mică de compoziţie pe un suport metalic (respectiv pe segmentul de lagăr). Se descrie în detaliu
tehnologia, tratamentele termice şi de sinterizare, adezivii utilizaţi, prelucrile mecanice etc.
(3) Aplicarea soluţiei – avantaje tehnice.
Lagărele realizate au fost testate pe stand, în condiţii similare cu cele din funcţionarea hidrogeneratoarelor. Se
prezintă schiţele lagărelor încercate pe stand.
Lagărele realizate cu compoziţia înlocuitoare a aliajului de babbyt, au avut o comportare deosebit de bună în
exploatare, rezultând şi o serie de avantaje, printre care:
- scăderea coecientului de frecare la pornire de circa 3-5 ori;
- pornirea generatorului se face uşor, fără a mai necesita sistem de ungere forţată şi ridicarea rotorului pe
cricuri;
- reducerea pierderilor de putere;
- rezistenţă la porniri şi opriri repetate;
- uzura suprafeţelor de frecare este foarte mică şi scade în timp;
(4) Extinderea domeniului de aplicabilitate
După omologarea şi brevetarea soluţiei, ICEMENERG s-a preocupat de extinderea acesteia şi la alte tipuri
de lagăr. După testarea pe un stand de încercare, lagărul a fost utilizat la CTE Turceni, şi are o comportare în
parametri normali din anul 1993 (3000 de ore).
451
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
(5) Avantaje economice
Prin utilizarea la lagărele hidrogeneratoarelor se realizează o reducere semnicativă a consumului de staniu,
reducându-se costurile de exploatare.
4. Tehnici de eliminare a tensiunilor reziduale din zonele de tranziţie a mandrinării şi sudării ţevilor în plăcile
tubulare ale generatoarelor de abur – sistem microbilaj – autori: ing. Ion Bănică, z. Hortensia Maioru
(ICEMENERG). Referatul este inclus în tematica „Centrale termoelectrice“. Ȋn zona îmbinării ţeavă-placă tubulară
se produc 75% din numărul total de defecte ale ţevilor generatoarelor de abur, datorită, în principal, fenomenelor de
atac intergranular şi coroziunii surante sub tensiune. Cercetările la nivel mondial s-au axat pe mai multe direcţii,
între care detensionarea ţevilor, în acest sens ind pusă la punct tehnologia de detensionare prin microbilaj. Ȋn
prezent, la noi în ţară această tehnologie nu există. Ȋn articol se prezintă realizarea unei metode şi a unei instalaţii
experimentale de detensionare prin microbilaj şi a modelului experimental de placă tubulară cu ţevi mandrinate.
Cu instalaţia experimentală s-au detensionat zonele de tranziţie a mandrinării ţevilor, iar rezultatele indicate de
buletinele de analiză pentru aceste zone sunt: reducerea cu 50% a tensiunilor reziduale fără a se afecta structura
materialului ţevilor. Instalaţia de detensionare va putea folosită în cadrul activităţilor de mentenanţă preventivă
asociate generatoarelor de abur din CNE, în scopul reducerii riscului apariţiei surilor ţevilor în zona de tranziţie a
mandrinării şi scăderii numărului de opriri acidentale şi a timpului necesar reparaţiilor (doparea ţevilor).
Lucrarea cuprinde următoarele capitole:
(0) Introducere
Se prezintă componenţa instalaţiei experimentare de detensionare concepută, proiectată şi realizată la
ICEMENERG, aceasta cuprinde: dispozitiv de injecţie cu microbile; dispozitiv de alimentare şi distribuţie
microbile; dispozitiv deplasare cap injecţie; susţinere şi poziţionare cap injecţie; sursa dispozitiv separare şi
extragere microbile; dispozitiv de aer comprimat.
(1) Determinarea nivelului tensiunilor reziduale
Pentru determinarea nivelului tensiunilor reziduale pe suprafaţa interioară a ţevilor mandrinate supuse
experimentărilor, s-a folosit difracţia razelor X, ca metodă nedistructivă, de apreciere cantitativă. Se prezintă
relaţia de bază pentru deformare şi, pe baza acestei relaţii, cele două moduri de determinare a tensiunilor.
(2) Evaluarea susceptibilităţii la atac interglanular.
Detectarea susceptibilităţii la atac interglanular s-a făcut prin erberea probelor (prelevate din ţevi detensionate
în zona de tranziţie a mandrinării) într-o soluţie de acid sulfuric – sulfat feric.
(3) Evaluarea susceptibilităţii la coroziune sub tensiune (SCC)
Pentru această evaluare s-a adoptat ca metodă de testare a eşantioanelor mandrinate şi detensionate metoda
electrochimică.
(4) Examinarea metalogracă
Examinarea metalogracă a fost folosită în două scopuri:
- pentru a pune în evidenţia microstructura materialului şi a eventualelor diferenţe microstructurale care
apar în funcţie de starea metalurgică a materialului;
- pentru a pune în evidenţă susceptibilitatea la atac interglanular şi respectiv, la coroziunea sub tensiune în
probele testate la coroziune în diferite medii.
S-au realizat microfotograi reprezentative pentru mărimea de grăunte, pentru microstructura şi pentru
evidenţierea coroziunii.
Pentru aplicarea detensionării prin microbilaj, se are în vedere realizarea seriei zero a instalaţiei, pe componente
modulate, în vederea omologării acesteia.
Deşi instalaţia de detensionare a fost testată la ţevile generatorului de abur de la CNE Cernavodă, instalaţia
poate folosită la orice alt schimbător de căldură cu ţevi mandrinate în placa tubulară.
5. Sistem deschis de conducere a proceselor energetice - autori: Iuliana Niculae, ing. Mihaela Lăzărescu, ing.
Livia Rancu, ing. Cătălin Stan, ing. Marius Bădănău, ing. Laurenţiu Oprea (ICEMENERG). Referatul este
inclus în tematica „Centrale termoelectrice“. Lucrarea prezintă o soluţie modernă şi ecientă pentru sistemele de
supraveghere şi conducere a centralelor electrice, adecvată condiţiilor şi cerinţelor actuale ale RENEL. După o
prezentare generală a caracteristicilor principale ale sistemelor SCADA, cu evidenţierea avantajelor oferite de
sistemele deschise, este prezentată soluţia ICEMENERG în domeniul centralelor electrice (funcţii implementate,
arhitecură software şi hardware). Orientarea spre sistemele deschise este justicată în primul rând prin folosirea
sistemului de operare UNIX şi mediul X-Windows. Interfaţa cu procesul este realizată cu echipamente fabricate în
tehnologie VME, operând sub sistemul de operare OS-9.
452
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
Lucrarea cuprinde următoarele capitole:
(1) Sisteme deschise (open systems).
Principalele caracteristici prevăzute a se obţine sunt:
- exibilitate – aplicabil la procese din întreaga gamă existentă în energetică;
- extensibilitate – adăugarea de funcţii şi echipamente noi fără întreruperea funcţionării sistemului;
- abilitate;
(2) Funcţii.
Sistemul deschis conceput de ICEMENERG acoperă tot necesarul de funcţii SCADA la nivelul unei centrale
electrice. Principalele funcţii prevăzute sunt:
- supravegherea – informarea operativă a personalului de exploatare asupra evoluţiei mărimilor analogice şi
binare;
- analiza postavarie – înregistrarea desfăşurării evenimentelor în schemele de protecţie tehnologice şi a
variaţiei principalelor mărimi caracteristice ale procesului pe o perioadă din vecinătatea unei avarii;
- ghid operator – succesiunea corectă de operaţii necesare pentru a realiza trecerea de la un regim la altul;
- diagnoză – detectarea din timp a situaţiilor anormale;
- reglarea automată – posibilitatea implementării unor funcţii de reglare, a algoritmilor şi modicarea
parametrilor de reglare, acordarea buclelor de reglaj;
- mers economic – funcţia economică operativă (24 ore); funcţia economică pe durată medie (lunar) operativă;
funcţia economică pentru determinarea operativă a costurilor de producţie;
- gestiunea energetică - se referă la gestiunea consumatorilor de energie electrică şi termică (determinarea
on-line a producţiei);
- mentenanţa – urmărirea stării agregatelor şi planicarea adecvată a operaţiilor de întreţinere şi reparaţii;
- gestiunea administrativ nanciară – prin integrarea funcţiei de gestiune în sistemul integrat de conducere
(cu funcţii on-line şi off-line);
- schimb de informaţii cu alte sisteme.
(3) Structura sistemului deschis.
(3.1) Arhitectura hardware
(3.1.1) Subsistemul de achiziţie de date.
ICEMENERG promovează două variante:
- Prima variantă se bazează pe echipamente din import;
- A doua variantă se bazează pe echipamente româneşti, fabricate la FELIX COMPUTER S.A.
(3.1.2) Subsistemul de control şi vizualizare (camera de comandă).
Se prezintă arhitectura generală a sistemului de conducere pentru centrale.
Echipamentul central la nivel de grup este un calculator performant care realizează legătura între
trei reţele locale:
- reţeaua echipamentelor de achiziţie şi comandă (eld bus);
- reţeaua de interfaţă cu operatorii (Ethernet);
- reţeaua de proces a centralei (Ethernet).
(3.1.3) Subsistemul dispecer şef tură;
(3.1.4) Subsistemul de informare neoperativă;
(3.2) Arhitectura software: sistemul Server; sistemul de interfaţă cu operatorul; sistemul de comunicaţie;
tehnica de programare.
(4) Strategia ICEMENERG.
ICEMENERG a stabilit principiile de bază ale strategiei pe care o va urma pentru realizarea Sistemelor de
Supraveghere şi Conducere a Proceselor Energetice. Sunt enumerate elementele de noutate, pe plan naţional,
introduse de ICEMENERG în această strategie.
6. Creşterea ecienţei sistemelor de alimentare cu căldură prin reducerea pierderilor din reţelele de transport
şi distribuţie – autor: prof. dr. ing. Mircea Beldiman (Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti). Referatul
este inclus în tematica „Alimentarea cu căldură“. Având în vedere tendinţa, absolut normală, de a limita cheltuielile
de investiţii şi exploatare, inclusiv de a limita impactul asupra mediului ambiant, se justică preocuparea de a realiza
sisteme cu randamente cât mai mari, deci cu pierderi cât mai mici de energie. Ȋn acest articol, după prezentarea
structurii pierderilor de căldură se schiţează soluţiile, posibil de aplicat, care oferă posibilitatea creşterii ecienţei
sistemelor de alimentare cu căldură ca o consecinţă a reducerii pierderilor în compartimentul format de reţelele de
transport şi distribuţie, în care agentului termic este apa caldă sau apa erbinte.
Lucrarea cuprinde următoarele capitole:
453
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
(1) Structura şi analiza pierderilor de căldură în reţelele de transport şi de distribuţie.
Se prezintă schema de principiu pentru un sistem de căldură. Se pot identica următoarele compartimente:
- sursa (CT sau CET);
- reţeaua de transport şi de distribuţie a agentului primar;
- instalaţia de transformare a parametrilor (punctele termice);
- reţeaua de distribuţie a agentului termic secundar şi de distrubuţie a apei calde de consum;
- clădirile alimentate cu căldură pentru încălzire şi cu apă caldă de consum.
Ȋn ecare compartiment apar pierderi de căldură cu determinări particulare, prezentate în lucrare, rezultând în
nal un randament general al asigurării nevoilor de energie ale abonaţilor.
(1.1) Pierderile de căldură în surse.
Se explicitează pierderile de căldură aferente: cazanelor, circuitelor de conducte de legătură,
echipamentelor auxiliare; reţelei de conducte din incinta sursei; pierderilor de agent termic. Ponderea
cea mai mare o deţine pierderea de căldură la cazane (circa 88-92%), restul pierderlor ind de 2-3%.
(1.2) Pierderile de căldură în reţeaua de transport şi distribuţie a agentului termic primar.
Se reţin următorii factori determinanţi ai pierderilor de căldură: modul de amplasare a conductelor,
regimul termic de funcţionare a reţelei pe durata de calcul, evoluţia în timp a stării izolaţiei. Căldura
preluată de punctele termice reprezintă circa 88-92% din căldura emisă de sursă.
(1.3) Pierderile de căldură în punctele termice.
Pe baza efectuării unor studii de bilanţ energetic în unele puncte termice existente s-a putut deduce că
randamentul acestora este de circa 97-98%, la izolarea conductelor cu vată minerală.
(1.4) Pierderile de căldură în reţelele agentului termic secundar.
Pierderile de căldură, prin transfer şi cele aferente pierderilor de uid, reprezintă circa 2,1-5,5% din
căldura preluată de reţeaua secundară.
(1.5) Pierderile totale de căldură în reţelele de transport şi distribuţie şi în instalaţiile de racordare.
Sintetizând datele prezentate, pierderile totale au valori cuprinse între 11,7-19,3%, respectiv randamentul
total are valori de circa 80-88% din căldura asigurată de surse.
(2) Soluţii de reducere a pierderilor de căldură în reţelele termice de transport şi distribuţie.
Pentru reducerea pierderilor de căldură în reţelele termice, faţă de situaţia actuală, soluţia trebuie să
vizeze creşterea rezistenţei la trecerea căldurii de la agent la mediul înconjurător, respectiv prin utilizarea
materialelor termoizolante performante aplicate în straturi cu o grosime determinată tehnico-economic.
Din anul 1992 s-a început, şi în ţara noastră, în acţiunile de reabilitare, aplicarea soluţiei care constă în
montarea conductelor direct în sol (fără canal), utilizând ţevi preizolate cu spumă rigidă de poliuretan.
La exteriorul izolaţiei se prevede o manta continuă din ţeavă de polietilenă (polipropilenă) care asigură
protecţia hidrofugă şi mecanică a izolaţiei. Prin această soluţie se estimează o reducere a pierderilor cu
circa 50%). Luând în considerare şi alte măsuri, pierderile totale de căldură pot diminuate la valori
cuprinse între 5,5–10,7%, respectiv randamentul total să aibă valori de circa 89-93% din căldura livrată
de sursă şi preluată de reţeaua primară.
(5) Concluzii
Ȋn nal, se identică următoarele posibilităţi de reabilitare a sistemelor mari de alimentare cu căldură, pentru
a propuse, spre analiză, producătorilor şi distribuitorilor de căldură:
- promovarea amplasării subterane (fără canal) a conductelor folosind ţevi preizolate;
- înlocuirea echipamentelor existente cu echipamente performante (schimbătoare de căldură, pompe,
armături etc) şi de contorizare a consumatorilor;
- adaptarea sistemelor existente, ca de la caz la caz, să se reducă parametrii de funcţionare (presiune,
temperatură), prin studii justicate tehnico-economic.
7.Proceduri de identicare a caracteristicilor termice ale componentelor circuitului secundar în scopul
reabilitării energetice a sistemului de încălzire prin termocare – autor: dr. ing. Dan Constantinescu
(Universitatea „Politehnica“ Bucureşti). Referatul este inclus în tematica „Alimentarea cu căldură“. Reabilitarea
energetică a sistemului de încălzire prin termocare a municipiului Bucureşti necesită desfăşurarea corectă a
activităţii de expertizare a circuitului secundar, cuprinzând punctele termice, reţeaua de distribuţie a agentului termic
şi construcţiile de locuinţe. Ȋn lucrare se prezintă bazele teoretice, precum şi măsurători specice procedurilor de
identicare a caracteristicilor termice ale schimbătoarelor de căldură, reţelei şi construcţiilor de locuinţe. Rezultatele
obţinute au fost utilizate în activitatea de diagnoză, desfăşurată cu ajutorul programului de calcul „SIMPATIC“.
Se prezintă, alături de performanţa energetică actuală a punctului termic PT1 Uverturii, şi performanţele ce pot
obţinute ca urmare a reabilitării sistemului în ansamblul său.
Lucrarea cuprinde următoarele capitole:
454
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
(1) Introducere.
Reabilitatea energetică a sistemului de încălzire implică două etape distincte de analiză:
- determinarea soluţiei tehnice minimale care duce, în condiţiile actuale de furnizare a căldurii, la
realizarea în construcţii a unui microclimat acceptabil. Soluţia tehnică vizează reţeaua de distribuţie a
agenţilor termici, echiparea punctelor termice, instalaţiile de încălzire din locuinţe şi protecţia termică
suplimentară a acestora;
- determinarea soluţiei optime de reducere a consumului de căldură din locuinţe, care este o problemă în
special de gestiune energetică şi constituie o etapă ulterioară asigurării condiţiilor normale de habitat.
Soluţia de reabilitare implică două etape de lucru, astfel:
- expertizarea tehnică a componentelor sistemului şi a sistemului în ansamblul său;
- diagnoza energetică şi soluţii de reabilitare tehnică.
Lucrarea se referă la circuitul secundar al sistemului de încălzire prin termocare, inclusiv construcţiile şi instalaţiile
interioare de încălzire. Se au în vedere măsurătorile efectuate în perioada 1992-1994, în unele puncte termice
din Bucureşti.
(2) Caracteristicile alimentării cu căldură prin termocare a locuinţelor din municipiul Bucureşti.
Măsurătorile efectuate au arătat că necesarul de căldură pentru cele 560.000 apartamente a fost acoperit în
proporţie de 69%, conducând la o temperatură medie în locuinţe de 16,5 0C (rezistenţa termică a construcţiilor
nu poate asigura temperatura interioară corespunzătoare normelor de confort). Se prezintă gracul care
arată variaţia temperaturilor agenţilor termici în funcţie de temperatura exterioară (valori teoretice şi valori
experimentale). .
Soluţia unor noi capacităţi de producţie pare a corija situaţia actuală, însă cu riscul de a perpetua o risipă
importantă de căldură la nivelul locuinţelor (se arată că, în ţara noastră consumul mediu anual de cădură, pe
metru pătrat, este mai mare cu circa 45%, faţă de unele ţări europene).
Nu există prevederi legale care să amendeze soluţiile tehnice neconservative şi să promoveze soluţiile
conservative din punct de vedere energetic.
Remedierea protecţiei termice a construcţiilor existente ar putea facilita şi promovarea sistemului de termocare
de joasă presiune, respectiv un indice de termocare mai bun, cu avantaje economice.
Ţinând seama că vârsta medie a construcţiilor din Bucureşti este de 35 de ani, în paralel cu lucrările de
consolidare antiseismică a acestora se poate aborda şi un program de protecţie termică.
(3) Proceduri de identicare termică a punctelor termice, a reţelei de agent termic secundar şi a construcţiilor.
Identicarea termică este parte componentă a activităţii de expertizare tehnică şi constă în determinarea
caracteristicilor reale ale unui sistem şi/sau ale elementelor componente. Pe baza acestor caracteristici se
concepe modelul matematic care să descrie comportamentul sistemului şi poate utilizat la diagnoza şi la
elaborarea soluţiilor de reabilitare energetică.
(3.1) Identicarea termică a schimbătoarelor de căldură.
Identicarea termică constă în determinarea caracteristicii termice reale (W/0K), care diferă de
caracteristica teoretică de proiect.
Se descrie modul de determinare a elementelor care sunt necesare pentru stabilirea caracteristicii
reale. Pe această bază se pot face comparaţii faţă de caracteristica teoretică evidenţiind defecţiunile
schimbătoarelor existente.
(3.2) Identicarea termică a reţelei de distribuţie a agentului termic secundar.
Reţeaua de distribuţie a agentului termic secundar se caracterizează prin pierderea de energie către
mediul ambiant şi pierderea de exergie datorată apei de adaos introduse în punctul termic, în scopul
compensării perderilor de apă din reţea.
Pe baza mărimilor calculate şi măsurate se pot determina caracteristicile hidraulice ale consumatorilor,
care reprezintă curbe de corelaţie între coecientul de modicare a timpului de propagare a unei
perturbaţii termice de la punctul termic la consumator şi coecientul de modicare a debitului la
consumator faţă de valoarea de proiect. Pentru exemplicare se prezintă caracteristica hidraulică pentru
un bloc.
(3.3) Identicarea termică a construcţiilor de locuinţe.
Identicarea termică a unei construcţii are în vedere variaţia parametrilor climatici exteriori (temperatură,
intensitatea radiaţiei solare, viteza vântului) şi comportamentul locatarilor. Scopul identicării termice a
unei construcţii este de a determina caracteristica termică globală reale ale părţii vitrate, inclusiv aportul
de aer proaspăt şi cea a părţii opace. Se prezintă modul de deducere a acestor caracteristici, precum şi
a ecuaţiei de bilanţ termic global a construcţiei. Pentru exemplicare se prezintă caracteristica termică
globală pentru un bloc, precum şi răspunsul termic al blocului respectiv la o solicitare termică
(4) Diagnoza energetică a sistemului – soluţii tehnice de reabilitare energetică.
455
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
Pe baza ecuaţiilor de bilanţ termic caracteristice sistemului punct termic-construcţii s-a elaborat programul de
calcul „SIMPATIC“.
Se prezintă, pe scurt, analiza efectuată cu ajutorul acestui program asupra ansamblului de clădiri racordate la un
punct termic dintr-un cartier bucureştean în sezonul de încălzire 1993-1994 precum şi rezultatele experimentale
şi teoretice obţinute prin aplicarea procedurilor de identicare termică şi de diagnoză.
Pe baza datelor prezentate s-a conturat o posibilă strategie de reabilitare termică, constând în următoarele
etape:
- remedierea punctului termic
- remedierea reţelei prin introducere de conducte preizolate;
- îmbunătăţirea protecţiei termice a construcţiilor.
8. Informaţii.
Least Cost Rehabilitation Options for Thermal Power Plant and District Heating Plant (Opţiuni pentru
reabilitarea cu costuri minime în cazul centralelor termice şi instalaţiilor de termocare) - autor: W.G.Harvey
(PowerGen plc, PowerConsult, Power Technology Centre).
Articolul prezentat a fost primit, spre publicare, din partea Power Technology Centre (din Marea Britanie) şi a
partenerilor lor Merz şi MacLelland, articol rezultat din activitatea de consulting al acestor companii.
Lucrarea cuprinde următoarele capitole:
(1) Introducere.
PowerGen reprezintă o mare companie din Marea Britanie formată din companiile de electricitate recent de
privatizate, însumând o capacitate de circa 16.000 MW, în mai mult de 14 amplasamente. Ȋn ultimul an a
vândut o cantitate de energie electrică de peste 70 TWh. Ȋncă de la începutul formării Companiei, s-a iniţiat
un program de construire de centrale noi, pe gaze în ciclu combinat abur-gaze. Două dintre acestea, de 680 şi
900 MW au fost nalizate, iar a treia, de 1.360 MW este în curse de realizare.
Mixul de energie din Marea Britanie cuprinde cărbune, combustibil lichid, orimulsion
.
Un segment important al strategiei de business este de a produce energia electrică la cel mai mic cost, cu
menţinerea unor standarde ridicate de siguranţă şi cu performanţe de mediu.
(2) Reabilitarea centralelor electrice.
Una dintre priorităţile identicate în procesul de formare a guvernelor democratice în Europa Centrală şi de
Est, şi anume situaţia economică a sistemelor energetice, ecienţa şi abilitatea reduse au fost considerate ca
ind importante din punct de vedere al investiţiilor viitoare. Prin aceste investiţii urmau să se rezolve şi alte
probleme, cum ar : performanţele de mediu, armonizarea cu standardele Comunităţii Economice Europene,
securitatea centralelor nucleare. Sursele de nanţare disponibile (Banca Mondială, Banca Europeană de
Dezvoltare, Programele PHARE şi Tacis) au fost utilizate, în mod deosebit, pentru servicii de consultanţă şi
investigaţii pentru a stabili situaţia sectorului energetic şi programele necesare pentru realizarea îmbunătăţirilor.
PowerGen s-a implicat de la început ca membru în echipa EEC într-o misiune de urgenţă pentru a reduce
impactul lipsei de energie pentru iarna următoare şi a stabili acţiuni posibile pe termen lung.
Ȋn continuare, PowerGen a fost solicitată să analizaze opţiunile pentru îmbunătăţirea sectorului energetic în
Bulgaria. A fost elaborat un plan de investiţii pentru generarea energiei electrice cu costuri minime.
Ȋn colaborare cu rma Merz & McMellan, a elaborat o evaluarea a necesităţilor de reabilitare a 10 centrale
electrice din România şi a fost pregătit un plan de investiţii pentru generarea energiei electrice cu costuri
minime.
456
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
(3) Metodologia de reabilitare cu costuri minime
Aplicarea tehnicilor de dezvoltare cu costuri minime la reabilitarea centralelor electrice nu este simplă, ind
posibil un număr mare de opţiuni, printre care:
- opţiunile pentru echipamentele principale: cazane, turbine, instrumentaţie şi control;
- pentru ce perioadă se face extinderea duratei de viaţă;
- în unele cazuri se poate opta pentru schimbarea combustibilului, mărirea puterii sau înlocuirea completă
cu o centrală nouă;
- disponibilitatea, corectitudinea şi acurateţea datelor care descriu starea echipamentelor centralei.
Din toate aceste motive, nu există o metodă standard pentru stabilirea opţiunilor de reabilitare cu costuri minime.
Astfel, PowerGen utilizează o multitudine de metode din care se aleg cele mai potrivite cu circumstanţele
locale. Metodologia adoptată de PowerGen este cea dezvoltată de compania Central Electricity Generating
Board, înainte de a începe privatizarea companiei, şi anume de a analiza sistematic centrala pentru a stabili
starea tehnică a acesteia. Această metodă, considerată elementul-cheie, se aplică de PowerGen la elaborarea
anuală a planului de afacere pentru ecare centrală electrică.
Scopul acestei activităţi este de a determina, pentru ecare instalaţie în parte (cazan, turbină, partea electrică,
automatizare ş.a.) prin examinarea rapoartelor de funcţionare şi mentenanţă (unde acestea există) şi prin
inspecţii în instalaţii, starea tehnică a centralei electrice. Cu aceste date se identică acţiunile potenţiale care
vor asigura menţinerea în funcţionare a centralei. Ȋn general, este necesar să se facă unele ipoteze privind
extinderea duratei de viaţă.
Pentru elaborarea planului cu investiţii minime trebuie să e cunoscute unele date, pentru evaluarea nanciară,
printre care: cererea de energie şi de putere pentru durata de studiu propusă; date privind echilibrul producţie-
consum şi modul de evoluţie; date privind câştigurile care se vor acumula în urma investiţiilor ce urmează a
se face.
Una dintre tehnicile de evaluare a producerii energiei electrice în sistemele energetice este metoda costurilor
marginale (costul unei unităţi de energie, nou cerute, comparat cu cel al celei mai scumpe surse de producere
din sistem). O tehnică similară se aplică şi pentru capacităţi. Utilizând această metodă, energiile produse şi
capacităţile care asigură aceste producţii, au valori diferite în timp. Astfel, pentru evaluarea acestor valori
trebuie cunoscută disponibilitatea centralei reabilitate pe întregul orizont de timp. Cu aceste date se determină
opţiunile de investiţii, ca rezultat economic pentru întregul sistem. Opţiunile de investiţii se ordonează în
termeni economici, pentru dobânzile previzionate.
(4) Opţiuni de reabilitare.
Procedura PowerGen identică următoarele opţiuni pentru reabilitarea unui grup energetic şi/sau a unei
centrale electrice: menţinerea disponibilităţii până la expirarea duratei de viaţă; extinderea duratei de viaţă;
creşterea disponibilităţii; creşterea ecienţei.
Pentru ecare instalaţie/echipament analizat se stabileşte efectul lucrărilor propuse asupra disponibilităţii,
performanţelor energetice, costului combustibilului, acestea din urmă sunt reectate în stabilirea programului
de investiţii cu costuri minime.
Ariile principale de reabilitare se referă la: părţile sub presiune, în cazul în care cărbunele are o calitate
inferioară (în special supraîncălzitoarele), parte de înaltă temperatură a turbinei, întrerupătoarele electrice,
sistemul de reglare, acţionările electrice etc.
Studiile elaborate de PowerGen au arătat că opţiunea de reabilitare prin extinderea duratei de viaţă este, de
regulă, de preferat faţă de creşterea puterii sau de înnoirea centralei.
Ȋn acelaşi timp, în denitivarea programului de investiţii cu costuri minime, o cerinţă esenţială este respectarea
cerinţelor de mediu, în sensul limitării emisiilor de cenuşă, bioxid de sulf şi oxizi de azot, ceea ce necesită
investiţii suplimentare în tehnologiile şi echipamentele care asigură reţinerea acestor emisii.
Când aceste costuri ($/kW) sunt semnicative, pot luate în considerare şi alte opţiuni: grupuri cu ciclu
combinat abur-gaze; tehnologiile „cărbune curat“; schimbarea combustibilului.
Trebuie avut în vedere şi faptul că, în anumite cazuri, există furnizori indigeni de cărbune, astfel că menţinerea
centralelor electrice pe cărbune poate avea raţiuni strategice (menţinerea locurilor de muncă în întreprinderile
de minerit) precum şi implicaţii politice.
457
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
Ȋn aceste cazuri pot avute în vedere şi opţiunile următoare: turbine cu gaz în circuit deschis; turbine pentru
grupuri cu ciclu combinat abur-gaze; grupuri cu cărbune pulverizat, cu parametri subcritici, echipate cu
instalaţie de desulfurare; grupuri cu cărbune pulverizat, cu parametri supracritici, echipate cu instalaţie de
desulfurare; cazane cu ardere în pat uidizat atmosferic; cazane cu ardere în pat uidizat sub presiune.
Ȋn nal se arată că, studiile elaborate au arătat că se pot realiza îmbunătăţiri substanţiale cu scopul de a produce
energie electrică în plus, pentru un volum relativ redus de investiţii. Se insistă asupra faptului că sunt nevoi
substanţiale pentru formarea nivelului de competenţă pentru asemenea lucrări precum şi în a sprijini managerii
să facă faţă unor astfel de schimbări.
9. Recenzie
9.1 N. Leonăchescu – Premise istorice ale tehnicii moderne româneşti.
Cartea (vol. 1) a apărut în Editura Tehnică, Bucureşti, 1994. La începutul recenziei se scoate în evidenţă rolul
important al acestei lucrări privind evoluţia geniului tehnic românesc şi istoria dezvoltării tehnice în România.
Se menţionează, de asemenea, personalitatea autorului, om de ştiinţă, patriot şi cercetător minuţios al istoriei
naţiunii noastre. Câteva aspecte relevante descrise în lucrare:
- secolul XIX, în special perioada anilor 1840-1860: românii, aliniindu-se la activitatea generală a marilor
descoperiri europene, au primit cu mare receptivitate noutăţile tehnice de tot felul;
- preindustrializarea României – premisele istorice ale introducerii maşinismului; descoperirea celor mai
multe maşini energetice, inclusiv a motoarelor electrice, ceea ce a constituit bazele industriei moderne
continuate şi dezvoltate în secolul XX;
- apariţia mecanizării incipiente şi parţiale a lucrărilor de construcţii, a lucrărilor de dragare a râurilor, a
lucrărilor de poduri etc. Se dau exemple, pe bază de documente, privind modul de rezolvare a problemelor
şi tehnicilor utilizate;
- prezentarea instituţiilor din acel timp, ca: Şcoala de Poduri şi Şosele; nucleul unui viitor Minister al
Construcţiilor (prevăzut încă în Regulamentul Organic); intervenţiile corpului tehnic românesc pentru
introducerea Sistemului Metric Zecimal; prezentarea unor personalităţi din domeniul tehnicii;
- în anexe, sunt reproduse documente, unele în facsimil, ceea ce întăreşte valoarea ştiinţică a lucrării;
- se remarcă bibliograa consistentă, între care se numără şi lucrările proprii ale autorului scrise în acest
domeniu, care îi justică atributul de cercetător de istoriograe tehnică.
Cartea se recomandă inginerilor, istoricilor, muzeogralor şi publicului larg iubitor de cultură. Recenzia a fost
întocmită de dr. ing. Eugeniu Pavel.
9.2 MDIS Report: Grupul de Consultanţi Cagodan Power Generation Companies in Europe“
Lucrarea a apărut în Editura MDIS Publications Limited Chichester West Sussex, UK, 1995. Lucrarea se
constituie ca un raport ce cuprinde un ansamblu de date şi informaţii, privind activităţile desfăşurate la nivelul
principalelor companii de electricitate din Europa. Ȋntregul material (3 volume, 1.300 pagini) oferă o amplă
documentare asupra domeniului energiei electrice, aşa cum este abordat astăzi în 20 de ţări din Comunitatea
Europeană sau din afara ei.
Ȋn introducere se face o prezentare globală asupra perspectivelor cererii mondiale de energie electrică şi a
aspectelor caracteristice ultimilor 5 ani în domeniul energiei electrice. Prognoza optimistă indică, pentru anul
2000, o cifră a capacităţilor necesare în jur de 730 GW. Din creşterea de 80 GW presupusă pentru următorii
10 ani se consideră că cea mai mare parte se va concentra în ţările din Europa Centrală şi de Est, iar din noile
capacităţi, peste 50% vor aparţine sectorului privat.
Fenomenul caracteristic pentru etapa actuală în sectorul energiei electrice este un proces semnicativ de
restructurare şi reorganizare, în sensul creşterii inuenţei întreprinderilor independente. Fenomenul se
manifestă în mod diferit: în ţările dezvoltate reformele tind spre reducerea continuă şi eliminarea monopolului
companiilor de stat, în ţările în curs de dezvoltare guvernele încurajează investiţiile străine pentru a susţine
propriile programe de dezvoltare în acest sector. Procesul este încurajat şi de Banca Mondială în ţările unde
guvernele îşi exprimă clar opţiunile pentru privatizare şi economie de piaţă. Lucrarea cuprinde date şi informaţii
privind activităţile desfăşurate în ultimii 5 ani şi rezultatele obţinute şi problemele de perspectivă ale ecăreia
dintre cele 38 companii de electricitate europene care au făcut obiectul raportului.
458
energetica anul 68, nr. 8 / 2020
Câteva elemente relevante din cadrul lucrării:
- Secţiunea informaţii generale conţine date privind: sectorul energiei din ţările respective, modul de
organizare al principalelor companii, activităţi în domeniu, puterea instalată, structura de tipuri de grupuri,
producţia realizată şi sursele ei, consumul şi repartiţia lui pentru principalele activităţi, importul şi exportul
de energie electrică, puterea maximă de vârf, evoluţia consumului în anii viitori şi modul de acoperire;
- Secţiunea activităţi curente prezintă: lucrări importante în centralele electrice şi în sistemul de transport
şi distribuţie, proiecte majore în desfăşurare, contracte iniţiate etc. Se dau relaţii asupra unor programe
de retehnologizare, asupra stadiului în care se aa programul nuclear, programe de investiţii, activitatea
internaţioanlă a companiilor (în special proiecte ale companiei în alte ţări);
- Secţiunea producerea energiei electrice: date generale privind prezentarea centralelor importante (termo,
hidro, nucleare ş.a.), tabele cu date statistice privind producţia şi consumul de energie electrică, precum şi
structura acestora, la nivelul anilor 1990-1994;
- Secţiunea transportul şi distribuţia energiei electrice: date referitoare la lungimea reţelelor, tensiunile
utilizate, centralele de dispecer, vânzările de energie electrică etc.
- Secţiunea resurse umane, structura personalului, instruirea şi perfecţionarea acestuia: se dă o mare
atenţie informaţiilor referitoare la cercetare şi dezvoltare respectiv la principalele direcţii şi obiective ale
companiilor în aceste domenii;
- Date privind sistemul de tarifare şi a preţurilor la mai multe companii;
- Activităţi legate de încălzirea prin termocare, sau activităţi conexe cum ar gazul, apa, telecomunicaţiile
ş.a.;
- Informaţii legate de problemele de mediu – activităţi desfăşurate de ecare companie pentru respectarea
reglementărilor existente în domeniu şi exemple concrete de obiective urmărite;
- Activităţi de perspectivă ale companiilor – acestea au ca direcţii de acţiuni care au un singur obiectiv,
şi anume creşterea ecienţei întregului sector, prin diferite activităţi de tipul: IRP - Integrated Resource
Planning (Planicarea integrată a resurselor), LCP - Least Cost Planning (Costuri minime planicate),
DSM – Demand Side Management (Managementul consumului de energie electrică), SSM - Supply Side
Management (Managementul producerii energiei electrice);
- Informaţii nanciare care caracterizează activitatea companiei: venit, prot brut, prot net, venituri pe
angajat etc.
Elaboratorii surprind noile orientări care privesc reorganizarea sectorului, privatizarea şi crearea unei pieţe
active în domeniul energiei electrice. Ȋn primul volum sunt prezentate companiile din Austria, Belgia, Republica
Cehă, Danemarca, Finlanda şi Franţa, în volumul doi cele din Germania, Grecia, Ungaria, Republica Irlanda,
Italia, Olanda şi Norvegia, iar în volumul trei cele din Polonia, Portugalia, Spania, Republica Slovacă, Suedia,
Elveţia şi Marea Britanie. Lucrarea este însoţită de şase anexe explicative (sistemele interconectate existente
în Europa, glosar de termeni, explicaţii pentru termenii nanciari, organizaţiile internaţionale menţionate în
lucrare ş.a.). Lucrarea se adresează tuturor specialiştilor din sectorul energiei electrice. Cele trei volume ale
lucrării „Power Generation Companies în Europe“ pot consultate la redacţia revistei „Energetica“.
Recenzia a fost întocmită de dr. ing. Lia Bejuscu (ICEMENERG).
459
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
I. Evoluţii legislative europene – fără evenimente semnicative
II. Evoluţii legislative interne
Publicații în Monitorul Ocial al României, Partea I:
l nr. 697/04.08.2020: Ordinul ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1.401/2020 privind aprobarea
numărului de certicate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit aferente anului 2020 pentru ecare
instalație din sectorul staționar în care se desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute în anexa nr. 1
la Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certicatelor de emisii de gaze
cu efect de seră,
l nr. 700/04.08.2020: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2020 privind unele măsuri pentru aprobarea
Programului național de racordare a populației și clienților noncasnici la sistemul inteligent de distribuție a gazelor
naturale,
l nr. 701/05.08.2020: Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei
nr.150/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind cadrul organizat de tranzacționare pe piețele centralizate de
gaze naturale administrate de Operatorul Pieței de Energie Electrică și Gaze Naturale OPCOM - S.A.,
l nr. 703/05.08.2020: Hotărârea Guvernului nr. 615/2020 privind declararea proiectului de investiții „Conductă
de transport gaze naturale pe direcția Ghergheasa-Focșani“ ca proiect de importanță națională în domeniul gazelor
naturale și Hotărârea Guvernului nr. 616/2020 privind declararea proiectului de investiții „Conductă de transport
gaze naturale pe direcția Prunișor-Orșova-Băile Herculane-Jupa“ ca proiect de importanță națională în domeniul
gazelor naturale,
l nr. 708/06.08.2020: Ordinul ministrul Sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate
nr. 1.395/830/2020 pentru modicarea și completarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul
ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017,
l nr. 713/07.08.2020: Legea nr. 167/2020 pentru modicarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și pentru completarea art. 6 din Legea
nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați,
l nr. 716/10.08.2020: Ordinul ministrului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nr. 1.930/2020 pentru
modicarea Procedurilor privind gestionarea contravalorii certicatelor de emisii de gaze cu efect de seră alocate
tranzitoriu cu titlu gratuit pentru nanțarea investițiilor din Planul național de investiții, privind contractarea,
monitorizarea, vericarea și raportarea investițiilor, precum și cheltuielile eligibile, aprobate prin Ordinul ministrului
Energiei, Întreprinderilor mici și mijlocii și Mediului de afaceri nr. 1.277/2015,
l nr. 719/10.08.2020: recticarea la Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul
Energiei nr. 83/2020 privind aprobarea venitului reglementat, a venitului reglementat corectat și a tarifelor de
transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale prin Sistemul național de transport,
l nr. 736/13.08.2020: Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea
economică,
l nr. 742/14.08.2020: Hotărârea Guvernului nr. 668/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României
începând cu data de 16 august 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea
şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19,
l nr. 752/18.08 2020: Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 134/2020 pentru modicarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituțional și autorizarea Guvernului,
prin Ministerul Finanțelor Publice, de a scoate la licitație certicatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite
României la nivelul Uniunii Europene, precum și pentru modicarea unor acte normative în domeniul fondurilor
europene,
Legislaţie / Reglementări în sectorul energiei
August 2020
1 Dr. ing., ANRE
Lusine CARACASIAN1
460
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
l nr. 755/19.08.2020: Legea nr. 179/2020 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2020 privind
reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate
de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modicarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul scal, a Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și a altor acte normative,
l nr. 765/2.08.2020: Hotărârea Guvernului nr. 692/2020 pentru modicarea și completarea Hotărârii Guvernului
nr. 1.235/2010 privind aprobarea Sistemului național electronic de plată online a obligațiilor de plată către bugetul
general consolidat,
l nr. 767/21.08.2020: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 140/2020 pentru stabilirea unor măsuri privind
utilizarea înscrisurilor în formă electronică în domeniile construcții, arhitectură și urbanism,
l nr. 769/24.08.2020: Ordinul directorului general al Ociului Registrului Național al Informațiilor Secrete de
Stat nr. 136/2020 privind actualizarea Catalogului național cu pachete, produse și prole de protecție INFOSEC,
versiunea mai 2014, aprobat prin Ordinul directorului general al Ociului Registrului Național al Informațiilor
Secrete de Stat nr. 34/2014,
l nr. 776/25.08.2020: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2020 pentru modicarea și completarea Legii
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății şi a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, pentru abrogarea unor prevederi legale, precum și
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății,
l nr. 779/26.08.2020: Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.
152/2020 pentru aprobarea regulilor de compensare nanciară a resurselor dispecerizabile angajate în scopul
redispecerizării sau comercializării în contrapartidă coordonată care nu se bazează pe piață și pentru modicarea
unor reguli din domeniul energiei electrice,
l nr. 786/28.08.2020: Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei
nr. 153/2020 privind modicarea și completarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de transport al
energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei
nr. 171/2019,
l nr. 789/28.08.2020: Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei
nr. 154/2020 pentru modicarea Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul
Energiei nr. 126/2020 privind aprobarea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distribuție realizat de
Societatea MEGACONSTRUCT - S.A.,
l nr. 790/28.08.2020: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/2020 privind acordarea unor zile libere pentru
părinți în vederea supravegherii copiilor, în situația limitării sau suspendării activităților didactice care presupun
prezența efectivă a copiilor în unitățile de învățământ și în unitățile de educație timpurie antepreșcolară, ca
urmare a răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, şi Hotărârea Guvernului nr. 713/2020 pentru modicarea și
completarea anexelor nr. 2 și 3 la Hotărârea Guvernului nr. 668/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul
României începând cu data de 16 august 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru
prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19,
l nr. 797/31.08.2020: Hotărârea Guvernului nr. 729/2020 pentru modicarea și completarea anexei nr. 3 la
Hotărârea Guvernului nr. 668/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de
16 august 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea
efectelor pandemiei de COVID-19,
l nr. 799/01.09.2020: Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei
nr. 156/2020 pentru aprobarea Procedurii privind proiectarea, vericarea proiectului tehnic, execuția, recepția
tehnică și punerea în funcțiune a instalației de utilizare a gazelor naturale.
461
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Pe 20 august ne-a părăsit pentru totdeauna, la aproape 95 de ani, ing. Nicolae Mănescu,
personalitate proeminentă a energeticii românești, alegând să meargă pe alte poteci, cu
speranța vie că o va întâlni pe Maria, cea care i-a fost alături o viață întreagă, până în
urmă cu trei ani.
Nicolae Mănescu s-a născut la data de 25 octombrie 1925 în satul Rocșoreni, comuna
Dumbrava, județul Mehedinți, ind primul dintre cei şase băieți ai unei familii de țărani
înstăriți. A urmat cursurile școlii primare din sat și apoi, în plin război, cursurile Liceului
„Traian“ din Turnu-Severin, pe care le-a absolvit în anul 1945 și unde s-a remarcat la
materii științice, în special la matematică.
În 1949 a absolvit Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic „Gh. Asachi“ din Iași
iar în 1963 a absolvit și Facultatea Tehnico–Economică din cadrul Institutului Politehnic
București.
În timpul războiului a fost nevoit să muncească din greu la munca câmpului, în perioada liceului dând și meditații la
matematică, iar în vacanțele din timpul facultății, după stagiile de practică, a muncit pe șantiere, ca topometru sau în
echipe de constructori la trasări, vericări şi măsurători de lucrări.
Își începe activitatea profesională pe șantierul național de la Salva-Vișeu (iunie 1949-februarie 1950) unde a condus
execuția lucrărilor de la depoul de locomotive Vișeu. Acolo a fost remarcat de Adalbert Gilbert, director al Direcției
de Lucrări Speciale CFR, o altă personalitate celebră a energeticii românești, care tocmai fusese numit director al unei
întreprinderi nou înințate, Energoconstrucția, din cadrul Ministerului Energiei Electrice. Acesta îl aduce pe Nicolae
Mănescu, în martie 1950, la această întreprindere și îi încredințează postul de șef de șantier pentru execuția studiilor
de amplasament pentru o centrală electrică în Valea Jiului. Până în decembrie 1950, el coordonează lucrările de foraje,
puțuri, galerii pentru viitorul amplasament al CET Paroșeni și lucrările de dezvoltare a centralei electrice diesel de la
Deva. Era începutul unei cariere de peste 30 de ani în Ministerul Energiei Electrice.
După doar un an, la terminarea lucrărilor de la Deva, în ianuarie 1951, este numit șeful complexului de șantiere
CET Comănești, dar, în luna iulie, când lucrările de organizare erau avansate, iar cele de bază începute, într-un mod
discret a primit ordin, prin curier special de la minister, să predea șantierul, cu tot patrimoniul, Trustului Sovrom
Construcții IV Iași.
După terminarea lucrărilor la Deva, în luna august 1951 este transferat la Complexul de șantiere CET Paroșeni, în
funcția de inginer-șef, concomitent ocupând și funcția de șef sector al obiectivelor principale: clădirea principală,
camera de comandă, stații electrice, clădire administrativă etc. La acea dată CET Paroșeni (3 x 50 MW) era cea mai
mare din țară. În același an, la numai 26 de ani, i se încredințează funcţia de șef complex șantiere, funcție pe care o
deține până în august 1959. Începând cu anul 1957 activitatea grupului s-a extins și în Oltenia cu trei stații electrice:
Rovinari, Bărbăteni, Țicleni, în Banat, la Timișoara și Reșița, precum și la CET Oradea. Nicolae Mănescu a organizat
execuția pe șantier a unor produse și a aplicat tehnologii la elaborarea cărora a fost coautor sau autor: eliminarea
eșafodajelor grele și înlocuirea acestora cu cofraje cățărătoare la turnurile de răcire (autor invenție), etanșarea
pereților turnurilor de răcire cu un produs de tip celochit (coautor), producerea de prefabricate cu întărire rapidă prin
tratare cu aburi (autor), producerea de blocheți de zidărie din cenușă de termocentrală (autor, organizarea etanșării
canalelor de aducțiune a apei de răcire prin torcretare (coautor), prepararea pe șantier a materialului de termoizolație
a acoperișului numit penobeton (precursorul BCA-ului de astăzi – coautor) etc. Când volumul lucrărilor din zonă s-a
micșorat, activitatea complexului de șantiere de la Paroșeni a fost dirijată spre CET Luduș. Aceasta a fost perioada în
care Nicolae Mănescu s-a format ca manager de vârf.
inginerul Nicolae Mănescu
Ne-a părăsit „Constructorul secolului al XX-lea“ al României
In
memoriam
462
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Datorită rezultatelor deosebite obținute la Paroșeni, conducerea ministerului l-a transferat în septembrie 1959 în
cadrul Trustului de Construcții Montaje Energetice în București, ind numit la început șeful Serviciului Proiectare și
Tehnică Nouă și apoi inginer-șef. În acest post i s-au repartizat serviciile și întreprinderile din domeniul concepției,
dezvoltării și mecanizării. Aici s-a ocupat mai ales de dezvoltarea unor tehnologii noi de construcție. A modernizat
prin proiectare unele tehnologii, a centralizat și a mecanizat fabricarea betoanelor și prepararea agregatelor minerale
pe șantierele de construcții și a proiectat utilajele tehnologice de centrifugare a stâlpilor și grinzilor pentru liniile
electrice aeriene (LEA).
Problemele de pe șantiere reclamă însă din nou pe inginerul experimentat Nicolae Mănescu, dinamic și inteligent,
astfel încât, în iulie 1962, este numit director general al Întreprinderii Șantier de Construcții Instalații (ISCI) CET
Craiova, întrucât lucrările de la termocentrala Ișalnița (pe atunci cea mai mare centrală din România ce urma să
e echipată cu două grupuri de 315 MW importate din Franța), erau întârziate. Punerea în funcțiune a primului
grup a fost la 36 luni de la data deschiderii șantierului, apreciată ca record pentru acea perioadă. Pentru prima oară
primește ocazia să acționeze strategic, dezvoltând un concept propriu și impunându-l ministerului, beneciarului,
întreprinderilor care importau utilajele, astfel că până în ianuarie 1964, cât a lucrat ca director general, termocentrala
a putut terminată la termen.
În acei ani, România adoptase o dinamică rapidă în construcții energetice și la 30 noiembrie 1963 fusese semnat, de
către Gheorghe Gheorghiu-Dej și Iosif Broz Tito, acordul cu R.S.F. Iugoslavia pentru construcția hidrocentralei Porţile
de Fier I. În martie 1964, Nicolae Mănescu este numit director general al Beneciarului, la nou înințata Întreprindere
Centrala Hidroelectrică (ICH) Porțile de Fier, care a avut la început rolul de asigurare a condițiilor de realizare a
investiției Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier (SHEN) și de a respecta obligațiile reciproce cu
beneciarul iugoslav. În calitate de director general a organizat întreprinderea și în colaborare cu partenerul iugoslav
a participat la elaborarea acordului și convențiile dintre partea română și partea iugoslavă, la denitivarea proiectului
comun la defalcarea între părți a lucrărilor etc. A condus elaborarea actelor normative pentru realizarea lucrărilor
ce reveneau părții române: exproprieri pentru amplasarea nodului principal, a lacului de acumulare, strămutările
gospodăriilor țărănești, orașe (cca 16000 locuitori), cariere de piatră și balast, de organizare a execuției lucrărilor și de
defalcare a sarcinilor pe ministere și organe locale, de asigurare a cerințelor social culturale a șantierului, de înințare
a Comisiei interdepartamentale pentru Porțile de Fier. O acțiune de mare anvergură a constituit-o achiziționarea
utilajelor și echipamentelor pentru nodul hidrotehnic în care au fost implicați peste 100 de furnizori din țară și din
străinătate. Aici obţine recunoașterea europeană, indcă partenerii de tratative erau ambasadorii țărilor dunărene în
Comisia Europeană a Dunării.
Pe 7 septembrie 1964, a avut loc inaugurarea începerii execuției lucrărilor de la SHEN, la care au participat
conducerile celor două țări. Activitatea de execuție demarase cu un mic șantier, în subordinea Trustului de Construcții
Hidrotehnice (TCH). Era însă nevoie de o organizație puternică de construcții-montaj pentru realizarea acestui
obiectiv, în condițiile de termene și de calitate convenite cu partea iugoslavă. În acest scop se înințează Grupul
de Șantiere Porțile de Fier, în luna mai 1965, Nicolae Mănescu ind numit director general al acestuia, funcție
pe care o deține până în luna aprilie 1972. Avea să conducă peste 14.000 de oameni și să realizeze cea de-a patra
hidrocentrală, ca mărime pe atunci, din lume. În colaborare cu conducerea TCH a format în această perioadă un
colectiv de conducere cu specialiști experimentați în domeniu și a conceput o schemă a Grupului de șantiere cu multe
noutăți organizatorice. Grupul de șantiere și-a realizat în toți anii de activitate indicatorii de plan și a fost de cinci ori
pe locul I pe țară în întrecerea dintre constructori. În paralel, Grupul a executat și lucrările de la Complexul Hidro
Cerna - Motru - Tismana.
Într-un interviu acordat revistei AGIR „Univers ingineresc“ în anul 2011, Nicolae Mănescu a povestit multe din
provocările pe care proiectul de la Porțile de Fier le-a produs la acea vreme, însă cu satisfacția că scria o parte
importantă din istoria energeticii din România. Acesta declara: „Aveam de îndeplinit, împreună, o misiune, și forțele
erau concentrate într-o direcție unică. Era conștiința faptului că efectuăm o lucrare tehnică de înalt nivel, unică, și nu
doream, cei mai mulți, să ne irosim timpul și energia cu preocupări care nu se integrau scopului comun. Se muncea
cu plăcere în profesiunea pe care ne-am ales-o. Analizele ulterioare nalizării construcției au conrmat nu numai
valabilitatea soluțiilor tehnice și organizaționale, ci și a stilului de lucru. Apoi, se cuvine să remarc faptul că, la nivel
național, a existat o foarte bună colaborare, o coordonare adecvată, întrucât, pentru șantierul de la Porțile de Fier,
lucrau zeci și zeci de întreprinderi din cele mai diferite domenii“.
Cu ocazia participării la cel de-al IX-lea Congres al Comisiei Internaționale a Marilor Baraje (ICOLD), ce s-a
desfășurat la Istanbul în perioada 4-8 septembrie 1967, un număr mare de personalități de anvergură internaţională
463
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
i s-au adresat lui Nicolae Mănescu pentru a aa cât mai multe despre construcțiile de la Porţile de Fier, aceasta ind
la vremea respectivă o temă de interes ştiinţic și tehnic la scară internaţională. Nicolae Mănescu, relatând despre
construcția barajului, declara: „În ceea ce privește barajul, trebuie să spun, pe scurt, că s-au aplicat soluții tehnice, la
fel de ingenioase. În acest scop, a fost construit un pod provizoriu, lung de 110 m și lat de 30 m, travers pe Dunăre cu
fundație în stânca de pe fundul uviului, pe piloți forați din beton armat. Pe acest pod, s-au descărcat în Dunăre de pe
camioane cu o capacitate de 40 t, blocuri și stabilopozi uriași. Viteza era atât de mare, încât stabilopozii și blocurile
din rocă aruncate în uviu pluteau, pur si simplu, spre aval peste 100 m“.
7 septembrie 1964 - Gheorghe Gheorghiu-Dej în vizită la șantierul Porţile de Fier I
cu ocazia inaugurării lucrărilor. Nicolae Mănescu, al treilea din stânga.
Nicolae Mănescu a fost în toată această perioadă membru şi preşedinte al Părţii române în Comisia mixtă româno-
iugoslavă pentru Sistemul Hidroenergetic şi de Navigație Porţile de Fier, comisie al cărui statut fusese aprobat odată
cu semnarea acordului între cele două țări.
Festivitatea de inaugurare ocială, la care au participat conducerile celor două state a avut loc la 16 mai 1972, dar
Nicolae Mănescu nu a mai dorit să participe la aceasta deoarece, cu două săptămâni înainte de inaugurarea lucrărilor,
Nicolae Ceaușescu îl schimbase din funcţia de Director General și fusese „promovat“ consilier al ministrului energiei
electrice. Aceasta a fost una din marile lui deziluzii, dar și a oamenilor din șantier.
În perioada mai 1972 - martie 1973 Nicolae Mănescu a ocupat funcția de consilier al ministrului și director în cadrul
Ministerului Energiei Electrice, iar în perioada mai - septembrie 1973 a funcționat la CC al PCR unde, împreună
cu un colectiv atras de profesori și specialiști s-a ocupat cu supervizarea proiectelor de investiții ce se prezentau
conducerii partidului spre vizionare.
În luna octombrie 1974, Nicolae Mănescu este numit ministru la Ministerul Energiei Electrice în locul lui Constantin
Băbălău, schimbat din funcție în urma unor avarii produse în instalațiile din unitățile ministerului şi într-o perioadă
în care economia României era în plină dezvoltare şi implicit cererea de energie electrică era în creștere. Rămâne în
această poziție până la sfârșitul lunii ianuarie 1977, când este înlocuit cu Trandar Cocârlă.
464
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
În luna martie 1977 este numit vicepreședinte al Consiliului Național al Apelor (CNA), unde activează până la
sfârșitul anului 1977. Aici a ecientizat sectorul de proiectare (Institutul de Cercetare-Proiectare pentru Gospodărirea
Apelor- ICPGA) din cadrul CNA și, în mai puțin de un an, a obținut aprobare pentru un volum de investiții în valoare
de 12 miliarde lei față de 3,5 miliarde lei promovate în anul anterior.
Este numit apoi prim-adjunct al ministrului la Ministerului Construcțiilor Industriale (MCInd), unde, în condițiile în
care ministru plin era un prim-viceprim-ministru a fost încărcat cu un volum important de sarcini și răspunderi atât
în minister (direcția generală plan-dezvoltare, direcția tehnică etc.) cât și de coordonare a subunităților: Centrala de
mecanizare, patru trusturi de construcții, două de montaj, antrepriza de lucrări în străinătate (ARCOM), Centrul de
Organizare și Cibernetică în Construcții (COCC) etc. În această perioadă a preluat prin unitățile MCInd execuția unor
lucrări la CNE Cernavodă și a coordonat activitatea trustului ARCOM, care executa lucrări în străinătate.
25-26 mai 1984 - La Sesiunea științică de instalații montaj, Nicolae Mănescu (centru) alături
de prof. dr. ing. Constantin Ionescu, decanul Facultății de Instalaţii, inf. Adrian Florescu,
director general TIAB (stânga) și prof. dr. ing. Constantin Iamandi, rectorul Institutului de
Construcții București (dreapta)
25 mai 1984 - Nicolae Mănescu alături de prof. dr. ing. Constantin Ionescu, decanul
Facultății de Instalaţii, semnând în cartea de onoare cu prilejul aniversării a 35 de ani
de la înințarea facultății
465
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
În perioada 22 iunie 1984-7 noiembrie 1985, revine la Ministerul Energiei Electrice ca prim-adjunct al ministrului
Nicolae Bușui. A fost perioada în care l-am cunoscut personal, eu ind la acea vreme inspector principal în cadrul
Direcției Tehnice, Surse Noi și Refolosibile de Energie. Chiar dacă a fost vorba de o scurtă perioadă, experiența
îndelungată de conducere și-a spus cuvântul, Nicolae Mănescu ind responsabil în special de urmărirea lucrărilor de
investiții, gestionând cu succes un volum important de lucrări în condițiile unei crize permanente de combustibili, mai
ales de hidrocarburi. A blocat, amânând sine die, trecerea la funcționarea sistemului energetic unic al țărilor CAER,
România ind singura ţară care s-a opus deschis presiunilor exercitate mai ales de sovietici.
După 1983, se declanșase deja criza energetică și trebuiau luate decizii rapide și de mare importanță, iar în anul 1985
are loc militarizarea sectorului energiei electrice. Și de această dată vicisitudinile perioadei își spun cuvântul, ind
destituit împreună cu Vladimir Constantinescu, adjunct al ministrului, pe 7 noiembrie 1985, pentru întârzierea punerii
în funcțiune a unor obiective energetice (Scânteia, Bucureşti, 8 noiembrie 1985).
Nicolae Mănescu la Ministerul Energiei Electrice
În primul trimestru al anului 1986, este director al Institutului de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), iar din aprilie
1986 până la pensionare, în februarie 1990, ocupă funcția de Inspector General de Stat în Inspectoratul General de
Stat pentru Investiții-Construcții (IGSIC).
Pe lângă numeroasele funcții de conducere a desfășurat o serie de activități în organisme ale statului. A fost președintele
Părții Române în Comisia Mixtă Româno-Iugoslavă pentru Sistemul Hidroenergetic şi de Navigație Porţile de Fier
și membru în Comisia Interdepartamentală pentru Porţile de Fier, împuternicit al Guvernului României în Comisia
Româno-Sovietică pentru Nodul Hidrotehnic Stânca Costești, Preşedintele Părţii Române în Comisia Mixtă
Româno-Bulgară pentru ecientizarea Sistemului Hidroenergetic Turnu Măgurele-Nicopole.
Pentru toată această activitate a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, a II-a şi I-a şi Steaua de aur cu colan a
R.S.F. Iugoslavia.
După 1990, a îninţat un birou de consultanță în construcții, în total activând practic vreme de 63 de ani în acest
domeniu.
Și-a pregătit teza de doctorat avându-l conducător științic pe prof. dr. ing. Alexandru Diacon, dar după prezentarea
referatelor și absolvirea examenelor respective, a renunțat să își mai susțină teza.
466
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
Nicolae Mănescu la lucru într-una dintre comisiile mixte
A publicat o serie de articole în „Revista construcțiilor și materialelor de construcții“, în revista „Energetica“, precum și
în „Annales de l’Institut Tehnique“ (Franța) și în reviste de specialitate sovietice. A participat la numeroase conferințe
și congrese naţionale și internaţionale unde a prezentat comunicări tehnico-ştiinţice, cum ar Congresul ICOLD,
Conferința Mondială a Energiei sau lucrările simpozioanelor SELC (Schimbul de Experiență al Laboratoarelor de
Construcții). A fost invitat să viziteze șantiere mari amplasate pe malul Oceanului Atlantic în Congo (Point Noir),
Sahara Spaniolă sau de excavații submarine în Marea Britanie.
Nicolae Mănescu a fost membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR), Secția Construcții
și Urbanism.
În 2002, Asociația Română a Antreprenorilor în Construcții (ARACO) în colaborare cu instituțiile de învățământ
superior i-au onorat activitatea prodigioasă și i-au acordat diploma și titlul de „Constructor al secolului XX“ pentru
contribuția deosebită pe care a avut-o la dezvoltarea industriei de construcții românești între 1949-2001.
A continuat să participe activ la manifestările tehnico-științice organizate de Comitetul Național Român al Consiliului
Mondial al Energiei (CNR-CME), unde era de ecare dată înconjurat cu mare simpatie de cei cu care a colaborat.
În 2010, la Drobeta Turnu Severin a participat la Gala Laureaților, unde a primit Premiul de Excelență şi Diploma de
Excelență, ca o recunoaştere a meritelor deosebite în construcția Hidrocentralei de la Porţile de Fier I.
Cu ocazia aniversării a 40 de ani de la punerea în funcțiune a complexului hidroenergetic Porțile de Fier I, în anul 2012,
împreună cu mai mulți colaboratori Nicolae Mănescu a publicat volumul bilingv (română-engleză) „Hidroconstrucția-
Sucursala Porțile de Fier“. Cu acest prilej domnul dr. ing. Teodor Pavelescu, directorul Sucursalei Hidroelectrica
Porțile de Fier avea să sublinieze următoarele: „Aș dori în încheiere să mă refer la un singur nume, al unui om
apropiat suetului nostru, al celor de la Porțile de Fier, care deși a dorit enorm să participe, nu a putut prezent ind
internat pentru o intervenție chirurgicală. Este vorba despre OMUL Nicolae Mănescu, PRIMUL director al Porților
de Fier, cel care s-a implicat în toate proiectele ce au vizat construirea și dezvoltarea Porților de Fier și care și acum
s-a implicat activ, cu mult înainte în pregătirea acțiunilor. În ziua de 16 mai 2012, de pe patul de spital ne-a sunat și
ne-a asigurat că inima sa, suferindă, bate puternic pentru Porțile de Fier și pentru oamenii de aici. Îi mulțumim și pe
această cale și îl așteptăm, după convalescență, acasă, la Porțile de Fier“.
467
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
a b
c d
Nicolae Mănescu la FOREN 2006, 11-15 iunie, Neptun alături de: a) prof. emerit dr. ing. Aureliu Leca,
fost Președinte al RENEL; b) prof. dr. ing. Anatol Carabulea și dr. ec. Constantin Bălășoiu; c) dr. ing. Dan Zlatanovici și dr. ing.
Rodica Zlatanovici, ICEMENERG; d) dr. ing. Ioan Rotaru și prof. dr. ing. Anatol Carabulea
Un fost coleg din perioada șantierului de la Porțile de Fier a descris în câteva cuvinte, foarte sugestiv, personalitatea
lui Nicolae Mănescu: „Dacă ar să-l caracterizez, poate aș spune că Nicolae Mănescu a jucat rolul de… jolly-joker
în industria constructoare română… A fost ÎNTOTDEAUNA trimis acolo unde treaba nu mergea, unde trebuia făcut
ceva deosebit, de foarte mare răspundere, de foarte mare importanță…“
468
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
În 14-15 noiembrie 2018, Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR–CME), Universitatea
Politehnica din București (UPB), Ministerul Economiei și Asociația Inginerilor din România (AGIR) au organizat simpozionul
științic aniversar cu titlul „1918-2018: 100 de ani de industrie în România“, eveniment de excepție la care printre invitații de
onoare s-a numărat și Nicolae Mănescu, care împlinise deja 93 de ani, ind decanul de vârstă al evenimentului.
Alături de acesta s-au aat și alte personalități marcante ca: Ioan Avram, fost ministru al industriei constructoare
de mașini (în stânga lui Nicolae Mănescu), Emanuel Babici, fost director al IMGB, fost ministru adjunct și secretar
de stat al industriei constructoare de mașini, Niculae-Napoleon Antonescu, rector onoric al Universității Petrol-
Gaze Ploiești, Florin-Teodor Tănăsescu, vicepreședinte al ASTR, Valeriu Jinescu, secretar general al ASTR, Gabriel
Burlacu, fost președinte al Consiliului de Administrație al SN Nuclearelectrica, Teodor-Minodor Chirica, fost director
general al SN Nuclearelectrica, Gheorghe Olteanu, fost director general ICEMENERG și mulți alții. Acesta a fost
practic unul din ultimele evenimente științice la care a participat Nicolae Mănescu și, probabil, ultima sa fotograe.
Va rămâne în memoria tuturor celor care l-au cunoscut, a celor cu care a lucrat, în primul rând, ca OM, ca o mare
personalitate a energeticii românești și un model demn de urmat pentru generațiile viitoare de ingineri. Un gând bun
și drum în lumină celui care a fost omul și specialistul Nicolae Mănescu. Sincere condoleanțe familiei îndoliate și
profundele noastre sentimente de tristețe tuturor celor care i-au fost aproape.
Dumnezeu să-l odihnească în pace ! ing. Dumitru MANEA, IRE
Bibliograe:
[1] *** https://ro.wikipedia.org
[2] Sahagia, V. Nicolae Mănescu - primul director al hidrocentralei Porțile de Fier I, www.cafeneauapolitica.ro
[3] *** http://centruldecalcul.ro/astr/ing-nicolae-manescu/
[4] *** Personalități românești în construcții. Nicolae Mănescu, Revista Construcțiilor, nr. 116, iulie 2015, pp. 64-65
[5] Brateș, T. Leacuri împotriva uitării. Reconstituirea epopeii de la Porțile de Fier, Revista AGIR „Univers ingineresc“, nr. 19, 1-15
octombrie 2011 și nr. 20, 16-31 octombrie 2011
[6] Mihalcea, R. „Constructorul secolului XX“ al României, în „Gândacul de Colorado - ziarul românilor de pretutindeni“, 22 aprilie 2010
[7] Pavelescu, T. Porțile de Fier I – 40 de ani, Revista Energetica, Vol. 60, nr. 9, 2012, p. 353
[8] Rugină, V. Simpozionul științic aniversar „1918-2018: 100 de ani de industrie în România“, Mesagerul energetic, Anul XVII, nr. 198,
ianuarie 2019, pp. 13-16
[9] *** Fotograi din arhiva personală a familiei Nicolae Mănescu și din arhiva Paul Gheorghiescu
469
energetica anul 68, nr. 9 / 2020
În ziua de 20 august 2020 a trecut în neință o personalitate marcantă a energeticii românești,
profesor emerit dr. ing. Victor Athanasovici.
Născut la 7 mai 1941, a absolvit în 1965, printre fruntașii promoției, Institutul Politehnic
București, Facultatea de Energetică, Secția termoenergetică. În același an, și-a început
activitatea profesională la ISPE București ca proiectant în domeniul sistemelor de alimentare
centralizată cu căldură (energie termică). În 1968, a devenit cadru universitar la Facultatea de
Energetică a Institutului Politehnic din București, iar în 1975 a obținut titlul de doctor inginer
în „Cogenerare și sisteme de alimentare centralizată cu căldură“. A parcurs toate gradele și
titlurile profesorale până la profesor emerit, devenind în 1992, Șeful „Catedrei de centrale
electrice și energetică industrială“. A predat cursuri de: sisteme de alimentare cu căldură și
proiectarea acestora, probleme termice în industrie, echipamente termice industriale, ingineria
CET, transportul și distribuția căldurii.
Pe lângă pregătirea a peste 50 de generații de studenți a condus și numeroase programe de doctorat în domeniu. S-a implicat
în activități de cercetare participând la programe și contracte PHARE; ENVIROM; SENECA; EPURE. A efectuat stagii de
documentare la: Gaz de France (1991), Ecole des Mines de Paris (1991 și 1993), Institutul Național de Științe Aplicate din
Lyon (1994 și 1995), precum și la Universitatea Tehnică Malardalen din Västerås/Suedia (1993).
A prezentat referate bine apreciate la o serie de manifestări științice organizate în țară (inclusiv la cele organizate de
CNR-CME și IRE) și în străinătate. A publicat personal sau în colaborare, numeroase articole în reviste de specialitate
din România și din afara ei, precum și cărți de referință în domeniile termoenergeticii și ecienței energetice, printre
care se menționează: „Termoenergetică industrială“ (împreună cu prof. I.D. Stăncescu); „Termoenergetică industrială și
termocare“ (împreună cu V. Mușatescu și I.S. Dumitrescu), Ed. Didactică și pedagogică,1981; „Utilizarea căldurii în
industrie“, vol I, Ed.Tehnică, 1995, culminând cu coordonarea monumentalului „TRATAT DE INGINERIE TERMICĂ.
Alimentări cu căldură, Cogenerare“, Ed. AGIR, 2010 (1.758 de pagini!).
A fost membru al următoarelor societăți: RADET-București; Societatea de Termoenergetică și Termocare din România
(fondator); Asociația de Politici Energetice din România; Societatea pentru Optimizarea Consumurilor Energetice din
România; Asociația Română pentru Servicii Energetice; Asociația COGEN România; Colegiul Tehnic al IRE.
A fost expert în termoenergetică, atestat de Uniunea Europeană pentru studii PHARE în domenul energiei și expert al
Băncii Mondiale pentru Fondul Român de Eciență a Energiei.
A dovedit și capacitate managerială practică înințând, după 1990, rma privată „ATH- energ România“, cu activități
axate pe studii de prefezabilitate și fezabilitate privind sisteme de încălzire, studii de strategie pentru alimentarea cu căldură
(energie termică), retehnologizăride centrale termoelectrice în care a fost implicat adânc și ul său Cristian, cel ce l-a
moștenit și sub aspectul specialității profesionale. A fost un bun familist, un om modest, ponderat, cooperant, cu un fair play
rămas probabil din studenție când a jucat handbal.
Dispariția lui Victor este o mare pierdere pentru familie, pentru foștii colegi și pentru întreaga comunitate a energeticii
românești. Îi vom păstra o amintire de neuitat, mai ales noi, colegii „termiști“, inclusiv pentru calitatea sa de continuator
demn al regretaților profesori Ioan D.Stăncescu și Aureliu Leca.
Sincere condoleanțe soției, icei, ului și întregii familii îndurerate!
Ing.Dipl.Ovidiu ȚUȚUIANU,
Consilier IRE și CNR-CME, fost coleg de promoție și secție
Prof. em. dr. ing. Victor ATHANASOVICI
(1941-2020)
In
memoriam
Asociația
„INSTITUTUL NAȚIONAL ROMÂN PENTRU STUDIUL AMENAJĂRII ȘI FOLOSIRII SURSELOR DE ENERGIE – IRE“
Asociația IRE a fost înințată la 26 iunie 1926 și are ca scop promovarea intereselor membrilor săi în relațiile cu societatea civilă,
cu asociații similare din țară și din străinătate, cu diferite instituții având preocupări în domeniul energiei.
Asociația IRE este reprezentantul României la EURELECTRIC.
CONSILIUL DIRECTOR AL IRE
Corina-Georgeta POPESCU (Director General Executiv, Soc. Energetică ELECTRICA SA) – Președinte IRE
Ioana ARVUNESCU (Consilier, Soc. Complexul Energetic Oltenia SA)
Bogdan-Nicolae BADEA (Președinte Directorat, SC Hidroelectrica SA)
Radu BĂDIȚĂ (Secretar General ANRE)
Constantin BĂLĂȘOIU (Membru Directorat, Soc. Complexul Energetic Oltenia SA)
Dragoș-Mihail BĂRBULESCU (Membru Consiliul Director, SC E.ON România SRL)
Angela BIRCEA (Director Tehnic, Suc. Prod. En. El. Iernut, SNGN Romgaz SA)
Adrian BOROTEA (Director, Direcția Strategie de Grup & Agenda UE, SC CEZ România SA)
Claudiu CREȚU (Administrator Special, SC Electrocentrale București SA)
Ion DOBRESCU (Președinte Consiliul Director, Distribuție Electrica Oltenia, SC CEZ România SA)
Daniel GĂESCU (Director, SC Verbund Wind Power România SRL)
Paul GHEORGHIESCU (Consilier IRE)
Bogdan MARCU (Membru Directorat, CNTEE Transelectrica SA)
Florin MÂRZA (SC Electrocentrale București SA)
Teodor-Ovidiu POP (Consilier IRE)
Florica POPA (Director Tehnic, SC ISPH Project Development SA)
Petru POSTOLACHE (Prof. dr., Universitatea „POLITEHNICA“ din București)
Carlo PIGNOLONI (Director General Executiv & Administrator de țară, SC ENEL România SA)
Livioara ŞUJDEA (Director Executiv Distribuție, Soc. Energetica ELECTRICA SA)
Ovidiu ȚUȚUIANU (Consilier IRE)
Doina VORNICU (Director de Operațiuni & Membru al Directoratului SC CEZ România SA)
COLEGIUL IRE
Corina POPESCU – Președinte Colegiu
Florin MÂRZA – Vicepreședinte Colegiu
Doina FRUMUȘELU – Secretar Colegiu
COMITETE TEHNICE
I. Electricare & Sustenabilitate – Alessio MENEGAZZO
II. Producere & Mediu – Adrian BOROTEA
III. Piețe & Investiții – Dragoș BĂRBULESCU
IV. Distribuție & Facilitarea pieței – Doina VORNICU
V. Clienți & Servicii retail – Cornelia SZABO
GRUPURI DE LUCRU
1. Istoria energiei electrice – Gabriel ROMAȘCU
2. Terminologie – Dumitru MANEA
3. Standardizare – Daniela SCRIPCARIU
4. Muzeul Tehnic Național „Prof. Ing. Dimitrie Leonida“ – Ioniță DĂESCU
Str. Grigore Alexandrescu, nr. 9, RO-010621 București, ROMÂNIA
Tel. (+4021) 208 55 95, secretariat@ire.ro, www.ire.ro
© Toate drepturile asupra acestei publicații sunt rezervate Asociației „Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii
Surselor de Energie – IRE“. Orice reproducere, integrală sau parțială, prin indiferent ce mijloace, a materialelor publicate în paginile
publicației se poate face numai cu aprobarea Asociației. Opiniile exprimate în articolele publicate aparțin autorilor.