Content uploaded by CiacuGrasu Nicoleta
Author content
All content in this area was uploaded by CiacuGrasu Nicoleta
Content may be subject to copyright.
ROLUL INTERNETULUI ÎN RECONFIGURAREA ŞI CONSOLIDAREA
COMUNITĂŢI AROMÂNILOR
THE ROLE OF INTERNET IN RECONFIGURING AND
STRENGTHENING OF THE AROMANIAN COMMUNITY
Nicoleta Ciacu, Asist. univ. drd.
Universitatea “Constantin Brâncoveanu”din Brăila
nicoleta_ciacu@yahoo.com
ABSTRACT
This paper aims to examine the effects of Internet use among Aromanian community. The
argumentation begins naturally by defining the term “community” and then continues by
presenting some benchmarks of the Aromanians. A virtual community is made of people who
have something significant in common, such as a hobby, a political opinion, a religious belief, a
professional relationship, a cultural identity or a language.
The Aromanian virtual community was established by means of Internet and has developed in a
relatively short period of time, and in the last 13 years the communication means used have
contributed to the reconfiguration and even to the strengthening of the Aromanian community
everywhere.
Since their arrival in Romania and to this day, for eight decades, the Aromanians have not
obtained any specific duty to their ethnicity. There were no schools where their children can
learn the language, had no church where the sermons to be in Aromanian. They could not use
their mother tongue in the media. These elements, to which were added their being spread in
cities and a large number of mixed marriages, led to the denationalization and assimilation of a
large percentage of their number.
In Romania, Aromanians are not included in government programs on ethnic relations, not have
representatives in the Council of National Minorities, in other words they are not considered a
minority, the aromanian language being considered by officials as a dialect of Romanian, not a
different language.
The Aromanians in Romania and beyond, have said repeatedly that they will simply keep the
language, song, wear, customs and traditions. The Aromanians require education in mother
tongue, and sermons in the church in Aromanian as proposed by the Council of Europe through
Recommendation No 1333 of 1997.
Members of the Aromanians association from Romania and other countries such as France,
Germany, Greece, Albania, Macedonia, Bulgaria, but also from USA, Canada and Australia have
initiated specific Aromanians discussion groups, they have built dozens of websites with specific
content in the Aromanian language, launched the first radio and television stations emitting
significantly only online and made their presence felt significantly on social sites worldwide.
2
The research aims to identify the features of the communication tools used by the Aromanian
community and to highlight their implications affirming the cultural identity of Aromanian.
Keywords: community, Aromanians, virtual community, online communication
1. COMUNITATEA VIRTUALĂ: DEFINIŢII, CARACTERISTICI
Termenul de „comunitate” regăsit iniţial în dicţionarele de neologisme, se
defineşte ca fiind „un grup social de persoane care trăiesc în acelaşi loc, având aceleaşi
obiceiuri sau norme de viaţă” (Marcu Florin, 1997: 85) şi care împărtăşesc aceleaşi
interese.
Întâlnite în literatura de specialitate sub denumiri diferite cum ar fi: „comunităţi
electronice”, „comunităţi online”, „grupuri sociale virtuale”, „comunităţi de computere”,
„comunităţi cibernetice”, „cibercomunităţi”, „e-comunităţi”, „web-comunităţi” etc.,
comunităţile virtuale reprezintă unul dintre cele mai interesante subiecte de studiu
pentru cercetătorii din întreaga lume.
Orice individ poate aparţine mai multor comunităţi, dar în general,
constrângerile lumii reale fac ca un individ să participe la un număr mic de comunităţi.
Ceea ce este specific unei comunităţi virtuale este faptul că fiecare membru aderă la ea
prin propria opţiune, completând un formular de înscriere şi precizând un nume de cont
şi o parolă cu care va putea participa la viaţa virtuală a comunităţii.
În 1993, Howard Rheingold definea comunităţile virtuale ca fiind „agregate
sociale (rezultate din Internet) atunci când suficient de mulţi oameni poartă discuţii
publice suficient de lungi, cu suficientă implicare emoţională pentru a forma reţele de
legături interpersonale în spaţiul virtual” (Howard Rheingold, ed. a doua, 2000).
O comunitate virtuală este formată dintr-un grup de persoane care din diferite
motive comunică sau interacţionează mai mult prin intermediul Internetului decât faţă în
faţă. În termeni de dinamică socială, comunităţile fizice şi cele virtuale sunt foate
asemănătoare. Ambele presupun dezvoltarea relaţiilor între oamenii care au ceva
semnificativ în comun, cum ar fi un hobby, o cauză politică, o convingere religioasă, o
relaţie profesională, o identitate culturală sau chiar limba vorbită. Acest tip de
comunităţi a devenit şi o formă de comunicare suplimentară pentru persoanele care se
cunosc în viaţa de zi cu zi.
În ziua de astăzi, milioane de oameni participă la diferite grupuri sociale
mediate de computer, glumesc sau se contrazic, se angajează în dezbateri intelectuale,
efectuează tranzacţii comerciale, schimbă cunoştinţe, îşi fac planuri, construiesc şi
destramă prietenii.Noţiunea de comunitate virtuală presupune reconcilierea ideii de
proximitate, de „faţă în faţă”, cu irelevanţa distanţelor şi a frontierelor geografice.
Unele web-comunităţi sunt gratuite (în scopul sporirii traficului pe pagina de
Internet şi pentru stimularea ataşamentului emoţional faţă de aceasta), altele sunt
deschise doar celor care plătesc o anumită taxă de înscriere.
3
Ideea de comunitate bine închegată este de asemenea criticată deoarece de
obicei, comunităţile sunt atât fluide cât şi statice, având membri care vin şi pleacă sau
aparţin mai multor comunităţi în acelaşi timp.
Nivelul de interacţiune şi participare a membrilor variază în funcţie de
comunitate, de la adăugarea de comentarii la un mesaj dintr-un blog sau forum până la a
concura unul împotriva altuia într-un joc video online.
Nu trebuie uitat însă faptul că, în multe cazuri, comunităţile online sunt un alt
canal de comunicare, aşa cum este telefonul pentru viaţa reală. Aceste tendinţe vor
continua să existe în viitor devenind mult mai integrate în viaţa oamenilor, un alt mijloc
de comunicare şi întâlnire a oamenilor cu interese comune.
2. REPERE ALE ISTORIEI AROMÂNILOR
Aromânii sunt unul dintre cele mai vechi popoare din Europa, şi chiar dacă
nimeni nu le cunoaşte numărul, pentru că aproape nicăieri unde trăiesc nu sunt
recunoscuţi ca minoritate, ei numără totuşi cel puţin o jumătate de million (Gauss Karl
Markus, 2006: 168) însă probabil că cei care se consideră aromâni sunt mult mai mulţi.
Consideraţi urmaşi ai lui Filip al II-lea şi Alexandru Macedon, aromânii trăiau odinioară
peste tot în Balcani iar astăzi trăiesc în număr mare în întreaga Peninsulă Balcanică
(Thede Kahl, 2005: 19), mai ales în Grecia de Nord (Munţii Pindului, în Epir, Thesalia,
Macedonia, Munţii Vermion, Olimp), în Albania de Sud (mai ales în judeţele Kolonja,
Corcea, Pogradeţ, Vlora de Fier), în FYROM (regiunea Prespa-Ohrid, Pelagonia, valea
de est a Vardarului), România (Dobrogea şi Muntenia, parţial Oltenia şi Banat) şi
Bulgaria (Rodopii de Vest, Rila).
4
Aromâna este considerată a fi pe lângă meglenoromână, istroromână şi
dacoromână, unul dintre cele patru dialecte ale limbii române. Există însă şi curente ce
consideră aromâna limbă separată. Oamenii de ştiinţă spun că limba aromână este o
limbă romanică căreia, din vechea limbă latină vulgară, i-au rămas în lexicul de bază
circa 1600 de cuvinte. De-a lungul celor două milenii de existenţă, limbii aromâne i s-au
mai adăugat circa 2600 de cuvinte greceşti, 560 de cuvinte slave, 350 de cuvinte
albaneze, 160 de cuvinte turceşti etc. Cu toate că în lexicul de bază s-a adăugat un
număr mult mai mare de cuvinte din alte limbi balcanice (slave, greceşti, turceşti),
structura, morfologia şi sintaxa limbii aromâne nu s-au schimbat şi au rămas aşa cum au
fost şi în limba latină.
Presupunerea acceptată astăzi, bazată pe înrudirea lingvistică, conform căreia
cele patru ramuri ale românităţii balcanice ar avea o rădăcină comună, lasă loc
speculaţiilor asupra împrejurărilor în care s-a produs ramificarea grupurilor romanice
din Europa de sud-est.
Majoritatea istoricilor socotesc ca romanizarea popoarelor tracice de pe ambele
maluri ale Dunării a dat naştere proto-românilor, care ulterior s-au diferenţiat în români
la nord de Dunăre şi în Dobrogea, şi în aromâni, megleno-români şi istro-români la sud
de Dunăre (Peyfuss Max Demeter, 1994:12). Diferenţieri etnice analoge s-au produs şi
la celelalte populaţii romanice, de exemplu între italienii de nord şi de sud, sau între
francofonii de nord (Francienii cu limba de Oïl) şi de sud (Occitanii cu limba de Oc).
În cazul Românilor şi Aromânilor, lexicologia arată că limba celor dintâi arată o
puternică influenţă slavă, maghiară şi timpuriu germană, iar majoritatea elenismelor au
tranzitat prin intermediarul bulgar, pe când limbile din sudul Dunării arată o influenţă
slavă mai slabă şi o influenţă directă traco-iliră şi grecească antică târzie.
Prima menţionare istorică a aromânilor în Balcani are loc după Theopanes şi
Theophylact Simocatta în anul 579, „vlahii“ acompaniind o armată bizantină care
mărşăluia împotriva avarilor pe teritoriul actualei Bulgarii (Aromânii: Istorie. Limbă.
Destin, 1996: 48). A doua menţiune sigură urmează în anul 976, când, de la cronicarul
bizantin Kedrenos, aflăm despre asasinarea lui David, fratele ţarului Samuel al
bulgarilor, de către nişte „vlahi“ nomazi. În secolul al XI-lea, un alt cronicar bizantin -
Kekaumenos - afirma că vlahii din Pind provin din vecinătatea Dunării. După câteva
încercări de menţinere (în secolul al X-lea) a unor mici formaţiuni statale proprii -aşa-
numitele „Vla-hii“ -, în 1186 vlahii se revoltă împotriva taxelor bizantine, conducătorii
lor fiind cei doi români - Petru şi Asan -care aveau să întemeieze ceea ce s-a numit
Imperiul româno-bulgar al Asăneştilor.
Denumirea de „aromâni” se datorează unui savant german, romanistul Gustav
Weigand (Gauss Karl Markus, 2006: 169), care le-a vizitat ţinuturile la sfârşitul
secolului al IX lea şi a publicat o lucrare în două volume despre călătoriile şi cercetările
sale. Numele pe care l-a ales acesta se aseamănă sonor cu titulatura armâni, cum îşi
spun şi astăzi aromânii din Macedonia, şi accentuează în plus faptul că e vorba despre
5
membri ai familiei de limbi romanice. De altfel, se utilizează multe alte nume pentru
aromânii care au trăit dintotdeauna în diverse regiuni, având diverşi vecini: rrmâni sau
tschobani în Albania, vlahi sau cuţo-vlahi în Grecia, vlaşi sau tsintsari în Serbia, de
asemenea macedoneni, iar românii, impropriu de fapt, îi numesc machidoni. Tot atât de
diferite precum numele lor erau şi dialectele lor regionale pe care în ciuda tuturor
eforturilor nu au reuşit până astăzi să le reunească într-o scriere unică.
În prezent, se mai poate vorbi sigur de 500-700 de mii de vorbitori ai dialectelor
aromâneşti la sud de Dunăre, împărţite în trei subgrupe distincte (Cândroveanu Hristu,
1995: 25): macedo-român (cel mai mare de altfel), megleno-român (numai în Bulgaria,
15-20 de mii de vorbitori) şi dialectul istro-român în Peninsula Istria (astăzi Croaţia,
circa 2 000 de vorbitori). Despre veridicitatea acestor cifre este însă greu de făcut o
apreciere, deoarece, din motive diferite decât cele demografice, în unele publicaţii apar
alte informaţii.
În timpul jumătăţii de mileniu în care Imperiul Otoman a stăpânit în regiunile
din Balcani, aromânii şi-au putut afirma autonomia în unele zone şi trăi după propiile
legi într-un cadru impus de sultan. Cu toate acestea, ei s-au implicat în aproape toate
mişcările de eliberare din Balcani din secolul al IX lea. Declinul aromânilor a început
atunci când ideologia şi obsesia statului naţional au devenit şi în Balcani religie politică.
În data de 9/22 mai 1905, sultanul Abdul Hamid îi recunoscuse explicit într-un
document oficial pe aromâni ca naţionalitate autonomă (Peyfuss Max Demeter, op. cit.:
42), al cărei drept de liberate culturală şi autoadministrare regională nu putea fi contestat
de nimeni. Iradeaua din 1905 recunoştea aromânilor drepturile unui „millet” cu excepţia
aceluia de a avea un şef religios propriu. Şi totuşi, în 1913, aromânii s-au pomenit
deodată împărţiţi între patru state: Serbia, Grecia, Bulgaria şi România, care şi-au
împărţit prada europeană a Imperiului Otoman şi care au devenit curând duşmani de
neîmpăcat în urma acestei împărţiri.
În toate aceste ţări, dar îndeosebi în Bulgaria şi Grecia, secolul XX le-a adus
aromânilor constrângeri, persecuţii şi moarte: au fost strămutaţi, li s-au dat alte nume, nu
şi-au mai putut folosi limba în spaţiul public, nu au mai avut voie nici măcar să spună că
a existat această limbă, multe dintre satele lor au fost pustiite şi sute de profesori, preoţi
şi intelectuali arestaţi, trimişi în lagăre, transportaţi pe insule izolate. Aici trebuie spus
că aromânii nu şi-au dorit niciodată un stat propriu, chiar şi ideea de stat naţional le-a
rămas străină, pentru că au trăit dintotdeauna dispersaţi, iar ca negustori şi posesori
nomazi de turme de oi aveau nevoie de spaţii largi şi de graniţe permeabile.
Astăzi, cea mai mare parte dintre aromânii din Republica Macedonia, Albania,
Bulgaria, România şi Australia, dar nu şi Grecia sau diasporele greceşti, au proclamat
ziua de 23 mai ca Zi Naţională a Aromânilor.
Macedonia, un stat tânăr ce nu se bucură de o imagine tocmai bună la nivel
internaţional, a fost până acum singura ţară dispusă să le recunoască acestora statutul de
grup etnic. Cu toate că au existat miniştri greci, membri ai academiei sârbe, laureaţi ai
unor premii acordate de statul bulgar, eroi populari albanezi, staruri ale fotbalului
6
românesc şi directori de bancă din Viena care au fost aromâni,nimeni nu trebuia să ştie
că au fost aromâni. Ori, cel puţin, nu trebuia să se accentueze prea mult acest aspect.
Conform datelor oferite de liderii comunităţii aromânilor din România, numărul
vorbitorilor nativi aromâni din România este estimat a fi în momentul de faţă între
150.000 şi 200.000 de persoane (Gatej Iuliana, 2007).
Există greutăţi în aprecierea numărului aromânilor, din cauza faptului că s-au
stabilit pe o întindere foarte vastă, din cauza diasporei internaţionale, a asimilării
pronunţate şi a falsificării statisticilor în scopuri naţional-politice. Numărul tuturor
vorbitorilor activi de aromână din Europa de sud-est, nu pare să depăşească astăzi o
jumătate de milion (Thede Kahl, 2005: 19).
Ceea ce solicită aromânii astăzi de la instituţiile europene nu este altceva decât
ceea ce nu le-a fost refuzat nici de Imperiul Otoman: recunoaştere faptului că ei există,
admiterea faptului că este bine ca ei să existe şi promisiunea că vor fi sprijiniţi în dorinţa
lor de a exista mai departe.
În România a intervenit un clivaj între autorităţile române şi comunitatea
aromânilor, mai ales după 2005, când Comunitatea Aromână a cerut în mod explicit
statutul de minoritate, care nu i-a fost acordat nici până astăzi.
3. COMUNITATEA AROMÂNILOR ÎN MEDIUL ONLINE
Obiectivul central al lucrării este identificarea particularităţilor instrumentelor
de comunicare online folosite de comunitatea aromânilor şi de a evidenţia implicaţiile
acestora în afirmarea identităţii culturale a aromânilor.
Comunitatea virtuală a aromânilor s-a construit cu ajutorul Internetului şi s-a
dezvoltat astfel, într-o perioadă relativ scurtă de timp, iar în ultimii 13 ani instrumentele
de comunicare utilizate au contribuit la reconfigurarea şi chiar consolidarea comunităţii
(fizice) a aromânilor de pretutindeni.
De la venirea lor în România şi până în zilele noastre, timp de opt decenii,
aromânii nu au obţinut nici un drept specific etniei lor. Nu au avut şcoală unde copiii lor
să poată învăţa în limba maternă, nu au avut biserici unde slujba să se facă în limba
aromână. Nu au putut să-şi folosească limba maternă nici în mass-media. Aceste
elemente, la care s-au adaugat răspândirea lor în oraşe şi numărul mare de căsătorii
mixte, au dus la deznaţionalizarea şi asimilarea unui mare procent din numărul lor.
După prăbuşirea regimului comunist în România, mass-media au început timid
să reflecte în mod sporadic evenimente sau simple secvenţe din viaţa aromânilor din
România. Dacă în perioada comunistă, identitatea aromână a unor persoane publice era
ascunsă pentru publicul larg, în anii ‘90 am asistat la dezvăluiri surprinzătoare ale
diferitelor persoane publice cu privire la apartenenţa etnică a acestora. Gheroghe Hagi,
unul dintre starurile fotbalului românesc a fost printre primii aromâni care au vorbit în
faţa camerelor de luat vederi despre familia lui.
7
Ulterior, alte persoane publice precum miniştri (Ioan Caramitru, Mircea
Ciumara), oameni politici (Dan Drosu Şaguna, Puiu Haşotti, Zoe Petre), regizori (Sergiu
Nicolaescu, Dan Piţa, Stere Gulea, Toma Enache), oameni de cultură (Matilda Caragiu
Marioţeanu, Nicolae Saramandu), oameni de afaceri (fraţii Giovani şi Victor Becali,
Gigi Becali), artişti (Elena Gheorghe, Diana Bişinicu) sau actori (Sebastian Papaiani,
Nicu Constantin) şi-au mărturisit originile aromâne.
În România, aromânii nu sunt incluşi în programele Guvernului privind relaţiile
interetnice şi nici nu au reprezentanţi în Consiliul Minorităţilor Naţionale, altfel zis ei nu
sunt consideraţi minoritate, limba armânescă fiind socotită de oficiali drept un dialect al
românei, nicidecum o limbă diferită. Aromânii din România şi nu numai, au afirmat în
repetate rânduri că nu vor altceva decat să-şi păstreze limba, cântecul, portul, obiceiurile
şi tradiţiile lor, tocmai elementele care reliefează pregnant identitatea lor etnică aparte,
pe care au moştenit-o în urmă cu 2000 de ani şi au păstrat-o în tot acest timp. Aromânii
cer învăţământ în limba maternă, şi slujbe în biserică în aromână, aşa cum propune şi
Consiliul Europei prin recomandarea nr. 1333 din 1997.
Cunoştinţele despre limba şi cultura aromânilor sunt confuze, ei fiind
consideraţi români în România (din cauza evidentei înrudiri lingvistice), greci latinizaţi
în Grecia, etc. Aromânii de azi, care se autoidentifică în acest mod şi încearcă să îşi
afirme identitatea etnică, o fac pe diferite căi: prin păstrarea tradiţiei, prin actul de
creaţie care priveşte înapoi spre rădăcini, prin acţiuni de lobby şi advocacy la forurile
europene.
Membrii asociaţiei aromânilor din România precum şi din alte ţări cum ar fi
Franţa, Germania, Grecia, Albania, Macedonia, Bulgaria, dar şi din Statele Unite ale
Americii, Canada sau Australia au iniţiat grupuri de dicuţii specifice aromânilor, au
construit zeci de site-uri cu conţinut specific în limba aromână, au lansat primele
radiouri şi televiziuni care emit exclusiv online şi şi-au făcut simţită prezenţa în mod
semnificativ pe site-urile de socializare din întreaga lume.
În România, în ultimii ani, în lipsa unor emisiuni de radio sau televiziune cu
acoperire naţională, au fost construite câteva zeci de site-uri cu denumiri şi conţinut
specific aromânilor, majoritatea fiind create de tineri.
La o simplă căutare pe Google, termenul „aromâni” generează peste 48.200 de
referinţe:http://www.google.ro/search?hl=ro&q=aromani&btnG=C%C4%83utare&meta
=lr%3D. Link-urile trimit către diferite articole publicate în presa locală sau centrală ce
fac referire la aromâni sau la cultura aromânilor dar şi secvenţe video sau înregistrări ale
unor reportaje despre aromânii din România difuzate pe posturile naţionale de
televiziune. Un segment aparte în lista de site-uri găsite de Google îl reprezintă paginile
de internet dedicate istoriei aromânilor şi clarificării statutului acestora în ţările în care
convieţuiesc alături de alte popoare din Europa.
Google oferă însă o listă mult mai mică de rezultate la o căutare a cuvântului
„machidoni”, denumire pe care cei mai mulţi români o atribuie aromânilor.
8
Astfel, în listă regăsim 3190 de link-uri ale unor materiale variate ce prezintă
diferite ipostaze ale aromânilor în România şi pe plan mondial
http://www.google.ro/search?q=machidoni&hl=ro&lr=lang_ro&start=180&sa=N. De
precizat că aprecierile la adresa „machidonilor”, aşa cum se regăsesc în listă sunt uneori
peiorative sau jignitoare dar ponderea aprecierilor negative nu este îngrijorătoare şi nici
dominantă.
Yahoo Groups găzduieşte patru grupuri a căror denumire conţine cuvintele
„armânească” sau „armân”: „bana armânească” / „Makedonu”, „şuţata armânească”,
„armân_media”, „simpozionlimbaarmânească”.
Dintre cele patru grupuri, cel care se mândreşte cu cel mai mare număr de
membri este „bana armânească”. Fondat în urmă cu opt ani, grupul avea în 2009 un
număr de 303 membri, majoritatea aromâni din Macedonia, Albania, România şi
Australia. În decursul celor opt ani de existenţă s-au iniţiat peste 3800 de subiecte de
discuţie, s-au publicat anunţuri şi s-au exprimat opinii cu privire la statutul aromânilor în
ţările din Balcani. Începând cu luna mai 2009, denumirea grupului s-a schimbat,
devenind „Makedonu”, în prezent, grupul numără 384 de membri surclasând toate
celelalte grupuri cu specific aromân de pe Yahoo.
„Şuţata armânească”, grupul, format din 99 de membri localizaţi în Europa,
SUA şi Australia, a fost creat în mai 2006. Obiectivul grupului este redat în următoarele
cuvinte: „Aestu grup fu adrat ti tutsi armanjii tsi vor tas-sh tsana limba armânească, ti
atsei armanji tsi vor ca limba armânească s-nu hibă ayrshită canî oară. Aua, hitsi
palaharitsi tas v-anyrapsitsi tuţi atseali zboari tsi vretsi tas hibă avdzati di tută dunjiaua
armânească di iutsido”. (Acest grup a fost realizat pentru toţi aromânii care vor să îşi
păstreze limba armânească, pentru acei aromâni care vor ca limba armânească să nu fie
uitată niciodată. Aici, sunteţi invitaţi să vă scrieţi cu toţii acele gânduri pe care doriţi să
le faceţi auzite de toată comunitatea aromânilor de peste tot din lume).
În ultimii trei ani, moderatorul grupului, a iniţiat peste 330 de subiecte de
discuţie, mesajele fiind mereu redactate în limba aromână,fără traducere în română.
Conţinutul mesajelor variază de la simplul anunţ al unor spectacole de muzică
armânească până la inserarea de link-uri ale unor emisiuni de radio ori televiziune care
pot fi urmărite exclusiv de membrii grupului şi pentru o perioadă determinată. Mesajele
conţin uneori şi îndemnuri la unitate. Un exemplu elocvent în acest sens este demonstrat
de mesajele de susţinere a cântăreţei românce de origine aromână Elene Gheorghe la
concursul Eurovision, ediţia 2009.
Grupul „arman_media” a fost creat pentru a susţine dezvoltarea şi promovarea
canalelor media armâneşti. Înfiinţat în martie 2008, grupul numără 11 membri care
participă sporadic la discuţii, astfel încât pe parcursul unui an de funcţionare au fost
iniţiate numai 69 de subiecte de discuţie. Temele de discuţie se limitează după cum
anunţă organizatorii pe prima pagină,la posturile de radio si televiziune armâneşti
precum şi la site-urile cu conţinut armânesc nou create.
9
Grupul „Simpozion Limba armânească” a fost creat în august 2008 cu ocazia
celebrării „Zilelor culturii aromâne” şi este dedicat de către organizatori celor care au
adus contribuţii remarcabile la cultura aromână. Abandonat se pare chiar de moderatori,
grupul nu a reuşit să înregistreze mai mult de 4 membri care au renunţat şi ei la a mai
dialoga în paginilie grupului.
În categoria portalurilor aromâne identificăm www.armanami.org, site-ul
Asociaţiei Franceze a Aromânilor. Site-ul dedică o rubrică aparte culturii aromâne
conţinând un curs de scriere şi versurile cântecelor reprezentative pentru cultura
armânească. Rubrica culturală conţine de asemenea revistele „Bana armânească” şi
„Zborlu a nostru”. La rubrica „Şutsati” (Comunutăţi) regăsim detalii despre comunitatea
aromânilor din Franţa şi America. Astfel, aflăm că Asociaţia aromânilor din Franţa a
fost fondată în anul 1978, odată cu lansarea ziarului „Trâ armânami”. În timp, asociaţia
aromânilor din Franţa s-a implicat în recunoaşterea drepturilor aromânilor în Europa şi a
pregătit memorii semnificative ce au fost prezentate la conferinţele de la Madrid şi
Strassbourg. Societatea „Fărşărotul” reprezintă cea mai veche formă de organizare a
aromânilor. Fondată în 1903 de Nicolae Cican, „Fărşărotul”este cea mai mare asociaţie
a aromânilor din America.
Unul dintre cele mai vizitate şi citite site-uri cu conţinut românesc dar cu
specific armânesc este http://www.aromanii.ro/, site-ul Societăţii Culturale Aromâne.
Membrii Societăţii Culturale Aromâne au redactat în română şi tradus în aromână,
scurte prezentări ce conţin misiunea, obiectivele, istoricul, membrii, finanţatorii,
partenerii şi rapoartele societăţii. Rubrici aparte sunt dedicate poeziei aromâne, literatuii,
muzicii, dansului, artelor plastice, teatrului şi filmului, arhitecturii. Printre proieiectele
derulate de Societatea Culturală Aromână regăsim pe site detalii despre: Festivalul
Interetnic „Pro Etnica”, Cercul de literatură al Societăţii Culturale a Aromânilor,
„Primuveara Armânjilor”, spectatocol de muzică şi dans tradiţional şi Ziua naţională a
aromânilor, manifestare organizată anual, pe data de 23 mai, în două episoade:
conferinţa de presă de la Palatul Parlamentului şi spectacolul de muzică şi dans
tradiţional armânesc.
Aşa cum am precizat la începutul acestui subcapitol, mass-media naţionale nu
difuzează emisiuni sau măcar rubrici dedicate comunităţii aromânilor din România decât
sporadic, situaţie generată de statutul incert al aromânilor, consideraţi de unii minoritate
iar de alţii simpli români.
Prin urmare, dacă în programele televiziunilor naţionale nu era suficient spaţiu
pentru emisiuni în aromână, odată cu dezvoltarea Internetului,realizarea şi difuzarea
unor astfel de emisiuni a devenit posibilă.
www.TV-Radio Makedonia.ro reprezintă cel mai ambiţios proiect iniţiat de
aromâni în mediul online românesc. Site-ul difuzează săptămânal patru emisiuni
realizate în limba aromână, la posturi de radio clasice sau online din România,
Macedonia şi Australia. Astfel, administratorii site-ului, în parteneriat cu grupurile de
discuţii „Makedonu” şi „Şuţata armânească” transmit săptămânal către membrii acestor
10
grupuri mail-uri ce conţin înregistrările emisiunilor de la: Radio Macedoniarmn din
Sydney, Australia, Radio România Internaţional din România, Radio Constanţa din
România, Fresh Fm din Slobozia şi Radio Shtip din Macedonia.
Emisiunile, toate în limba aromână au o durată medie de 60 de minute si pot fi
audiate şi descărcate în mod gratuit de utilizatorii celor două grupuri de discuţii şi de
către vizitatorii site-ului www.tv-radiomakedonia.ro. Emisiunile radio au în principu
cam aceeaşi structură: agenda armânească, noutăţi (hâbări), muzică tradiţională, teatru
sau poezie, interviu şi în final din nou muzică. Emisiunile radio pot fi ascultate oricând,
întrucât site-ul conţine o arhivă, aşadar cei care vor să reasculte emisiunea, o pot găsi
uşor în arhivă.
În cadrul secţiunii tv sunt difuzate înregistrări ale spectacolelor din România sau
din Macedonia, întâlniri ale comunităţii aromânilor, simpozioane sau conferinţe, şedinţe
ale asociaţiilor aromânilor din Bulgaria, Albania, Macedonia sau România. Înregistrările
video au acelaşi statut ca şi cele audio, ceea ce înseamnă că sunt arhivate, şi pot fi
vizualizate oricând. În prezent, arhiva tv conţine 437 de înregistrări video.
Site-ul mai conţine un chat armânescu, unde vizitatorii îşi pot exprima opiniile
cu privire la înregistrările video sau audio disponibile pe site. În cadrul rubricii „cultura
armânească” sunt disponibile pentru download înregistrări ale unor melodii tradiţionale
aromâneşti, ale unor piese de teatru sau a unor discursuri ale liderilor asociaţiilor
aromânilor.
Tot aici regăsim la rubrica „Presa armânească” o arhivă a celor mai
reprezentative publicaţii aromâne: „Arada”, „Bana armânească”, „Fărşărotu’”, „Frăţia”,
„Grailu armânescu”, „Mirachea Pindului” şi „Zborlu a nostru”. Din păcate, revistele
disponibile în această rubrică nu conţin întotdeauna cele mai recente numere însă trebuie
evidenţiată utilitatea acestor publicaţii pentru aromânii din diaspora dar şi pentru cei din
oraşele din România în care revistele nu se difuzează: Tulcea, Slobozia, Călăraşi, Brăila,
Craiova, Timişoara. Existenţa unor astfel de publicaţii cu conţinut specific aromân,
redactat în limba aromână vine să întregească peisajul media disponibil în mediul online
pentru aromâni. Posibilitatea lecturării în limba aromână are drept scop păstrarea
identităţii lingvistice pentru aromânii din diaspora sau din România.
Lista site-urilor dedicate muzicii tradiţionale armâneşti este foarte lungă. O
primă delimitare se poate realiza între site-urile formaţiilor de muzică tradiţională
armânească şi site-urile celor care difuzează muzică sau publică fotografii reprezentative
pentru comunitatea aromânilor.
Astfel, între site-urile formaţiilor aromâneşti se remarcă www.pindu.org, site-ul
omonim al celei mai longevive formaţii de muzică armânească Pindu, din Constanţa,
România. Site-ul pune la dispoziţia vizitatorilor peste 23 de albume muzicale, peste 270
de melodii armâneşti ce pot fi descărcate în mod gratuit. În cadrul site-ului regăsim şi
fotografi, videoclipuri sau înregistrări ale emisiunilor de televiziune la care au participat
membrii formaţiei.
11
De precizat că cei mai mulţi utilizatori aromâni de internet caută în mod special
muzică pe site-urile de acest gen, şi în România, s-a împământenit obiceiul ca muzica
armânească să poată fi dobândită în mod gratuit.
Muzica a avut de-a lungul timpului un rol important în păstrarea identităţii
aromânilor în România şi diaspora. În condiţiile absenţei totale a emisiunilor de radio
sau tv în limba aromână, în lipsa titlurilor de presă scrisă periodică, aromânii s-au
refugiat de cele mai multe ori în muzică. Astfel, aproape că nu există familie de aromâni
în care muzica tradiţională armânească să lipsească. Muzica este cea care le reaminteşte
aromânilor de identitatea aparte a acestora între statele europene.
În acest context, trebuie subliniat faptul că Internetul a facilitat distribuirea
gratuită a muzicii armâneşti prin intermediul site-urilor de specialitate. Înainte ca
Internetul să devină un mijloc important de comunicare, accesul la muzica aromânilor
era limitat de faptul că albumele se editau într-un număr relativ redus şi se
comercializau doar în oraşe precum Bucureşti sau Constanţa.
Alte site-uri create de formaţiile de muzică macedonească sunt:
-www.hristalupci.go.ro, site-ul unuia dintre cântăreţii şi compozitorii
reprezentativi pentru muzica armânească din România;
-www.gicacoada.com, cântăreţul preferat al realizatorilor de emisiuni tv din
România;
- www.makidonia.ro, site-ul formaţiei de muzică armânească Makidonia.
-www.moskopole.go.ro, site-ul formaţiei din Bucureşti care a preluat denumirea
unui oraş din Albania, populat în trecut în majoritate de aromâni.
Aşa cum menţionam mai sus, pe lângă site-urile formaţiilor de muzică
armânească se întâlnesc în online-ul românesc site-uri specializate în difuzarea de
muzică sau publicarea de fotografii. Astfel, unul dintre cele mai vizionate site-uri cu
acest profil este www.geamalinga.eu. Construit în urmă cu şase ani, site-ul a colecţionat
până în prezent peste 63.200 de fotografii de la evenimentele comunităţii aromânilor din
România, Grecia sau Statele Unite ale Americii. Periodic, vizitatorii site-ului pot
descărca diferite albume ale formaţiilor de muzica armânească. Diferit faţă de alte site-
uri, întâlnim pe www.geamalinga.eu rubrica info monden unde se publică anunţuri
despre seratele armâneşti organizate lunar în Bucureşti şi Cosntanţa.
Un alt site reprezentativ pentru categoria menţionată este www.armanlu.go.ro
care cuprinde înregistrări de la emisiunile tv cu invitaţi solişti aromâni, chat armânescu
şi o listă cu cele mai importante site-uri armâneşti din România şi din diaspora.
În ultimii ani, au funcţionat câteva zeci de site-uri cu acest profil, dintre care
enumerăm: www.tashy.ro, www.armaname.ro, www.vrutlu.ro, unele dintre ele
actualizate zilnic sau săptămânal cu muzică armânească sau cu fotografii de la
evenimentele comunităţii aromânilor. Din motive diferite, site-urile menţionate s-au
desfiinţat sau reprofilat, locul lor fiind ocupat de altele, mult mai puţine ca număr dar la
fel de ambiţioase ca şi celelalte, dintre acestea se remarcă www.giony.ro.
12
Am arătat în rândurile de mai sus scopul pentru care aceste site-uri au fost
create, dar dacă privim prezenţa lor pe internet din perspectiva contribuţiei în cadrul
comunităţii aromânilor, trebuie precizat faptul că toate site-urile cu conţinut armânesc
înlesenesc (re)configurarea comunităţii aromânilor. Astfel, aproape că nu există ţară sau
continent în care trăiesc aromâni şi în care să nu fie cel puţin un site cu conţinut
armânesc.
În România, pe lângă site-urile Societăţii Culturale Aromâne şi a Consiliului
Tinerilor Armâni, există site-ul Comunităţii aromânilor din Craiova, Revista Daima de-
adun realizată de comunitatea de aromâni din Tulcea, Hoara armânească şi două site-uri
unde se publică poezii ale poeţilor aromâni, Poezia armânească şi Karavlahos.
Comunitatea aromânilor din Grecia a creat site-urile „Sutsata armânească di
Veria”, „Sutsata armânească di Salonic”şi „Vlahoi”, toate redactate în limba greacă. De
precizat că toate site-urile greceşti ale aromânilor au rubrici aparte dedicate istoriei
aromânilor, dar informaţiile conţinute nu sunt conforme cu realitatea, dat fiind faptul că
oficialii greci au încercat să îi convingă pe aromâni să îşi nege originea şi în anumite
momente istorice chiar i-au forţat să se declare greci şi le-au interzis aromânilor să îşi
folosească limba.
Comunitatea aromânilor din Serbia se remarcă prin două site-uri reprezentative:
„Tv Lunjina” şi ”Armânji tu Serbia”. Site-urile, redactate în sârbeşte conţin înregistrări
audio şi video de la diferite evenimente în limba aromână, şi similar cu situaţia din
România, televiziunile online aromâne din Serbia au arhivă şi permit vizitatorilor să
revadă înregistrări mai vechi.
Astfel, pentru aromânii care trăiesc izolat, în oraşe, regiuni, ţări sau continente
unde confraţii lor nu au ajuns, toate aceste instrumente de comunicare online ajută la
păstrarea identităţii de aromân. Majoritatea site-urilor prezentate dispun de chat
armânescu, iar unele conţin chiar baze de date cu adrese de e-mail ale aromânilor din
ţară sau diaspora. Astfel, prin intermediul Internetului, se facilitează comunicarea între
aromânii din România şi cei din diaspora şi odată stabilită comunicarea şi obiectivele
comunităţii, se poate ajunge la consolidarea acesteia.
Celebrul site www.youtube.com, un site unde utilizatorii pot încărca şi viziona
materiale video de maxim 10 minute şi 100 MB (emisiuni, spoturi, clipuri muzicale,
reclame, producţii proprii) conţine peste 1050 de clipuri despre aromâni şi doar 104
clipuri despre machidoni. Clipurile menţionate au atras mii de vizitatori, în lista de
videoclipuri rezultate la căutarea cuvântului „aromâni”, cel mai mare succes, peste
105.000 de vizionări l-a avut clipul „nunta la aromâni”. În lista de clipuri despre
„machidoni” recordul de 9956 de vizualizări este deţinut de un clip cu muzică
instrumentală tradiţională armânească, interpretată de un artist din România.
www.hi5.com este un site de socializare, unul pe care userii îşi crează un cont
accesibil celorlalţi membri, prin care oferă informaţii precum vârsta, domenii de interes
sau pot încârca fotografii pe care vizitatorii le pot comenta. hi5 a fost unul din cele mai
vizitate 25 de site-uri din lume în 2007, în aprilie 2008, conform ARBOInteractive
13
compania care comercializează în Romania spaţiul publicitar al Hi5, popularul site
numără peste 2,3 milioane de membri şi 3,5 milioane de vizitatori unici în România
(http://www.tehnopol.ro/Cati-romani-intra-pe-Hi5*id_3960-dArt.html ).
Hi5 găzduieşte câteva grupuri dedicate aromânilor. Unul dintre grupurile
reprezentative pentru comunitatea aromânilor pe hi5 este „Machedoni”, un grup înfiinţat
în 2005 cu peste 3314 de membri. De precizat faptul că nu toţi membrii grupului sunt
aromâni, unii dintre ei sunt doar implicaţi în relaţii de prietenie sau căsătorie cu membrii
comunităţii aromâne. Cei 3314 de membri au iniţiat în decursul celor patru ani 633 de
subiecte de discuţie în cadrul grupului.
Grupul „Aromâni” de pe Hi5 înfiinţat în 2005, numără 607 membri care au
lansat doar 16 subiecte de discuţie. O parte dintre membrii acestui grup se regăsesc şi în
grupul „Machedoni”, alţii sunt afiliaţi doar la acesta, prin urmare, precizarea numărului
de membri pentru fiecare grup în parte, nu poate duce la o însumare, deoarece aceleaşi
persoane se regăsesc în mai multe grupuri. Un alt grup „Armanji” înfiinţat în 2006, are
459 de membri şi peste 79 de subiecte de discuţie. Regăsim pe hi5 si grupuri ale
formaţiilor de muzică macedonească reprezentative din România, dar numărul de
membri afiliaţi nu este conludent.
Facebook, cel mai popular site de socializare în România anului 2010, cu peste
1.900.000 de utilizatori din România, are mai multe grupuri dedicate aromânilor. Dintre
acestea, remarcăm pe cele cu cel mai mare număr de utilizatori: „Limba armânească”
1579 membri, „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne” 1200 membri, „Sunt
arman şi sunt mândru! Proud to be vlach!!!” 716 membri, „Proud to be Aromanian” 376
membri, etc. Deşi cu mult mai multe facilităţi decât Hi5, nici Facebook nu permite la o
simplă căutare identificarea numărului exact de aromâni care utilizează aplicaţia.
Facebook permite însă: promovarea unor cauze cum ar fi „Save aromanian laguage” cu
peste 1860 de membri, difuzarea de invitaţii la evenimentele organizate de membrii
comunităţii aromânilor, vizualizarea de înregistrări video cu imagini din spectacole sau
piese de teatru, etc. De curând, un grup curajos de tineri aromâni reuniţi în cadrul
grupului „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne” au instituit limba aromână ca
limba oficială de comunicare pe profilul grupului de Facebook. Membrii grupului şi-au
propus crearea unei reţele de tineri aromâni care săcorespondeze între ei în toate
ţările pe unde trăiesc aromâni. Şi-au propus astfel săgăsească prin contacte din
diferitele ţări, tineri cu care săcorespondeze, săalcătuiască o bazăde date şi să
stabilească un plan de teme sau discuţii care săse desfăşoare numai în aromână.
Aromânii fructifică din plin oportunităţile oferite de Internet, astfel că asemenea
iniţiative probabil că vor fi urmate şi de alte grupuri în viitorul apropiat.
14
CONCLUZII
Efectele pozitive ale utilizării acestor instrumente de comunicare online în
afirmarea identităţii culturale a aromânilor sunt:
-creşterea gradului de informare cu privire la noutăţile din cadrul comunităţii
aromânilor;
-coeziunea aromânilor din România şi diaspora, mobilizarea acestora pentru
susţinerea unor cauze benefice continuităţii;
-viteza cu care se transmit informaţiile şi posibilitatea sporita de interacţiune
cu membri comunităţii indiferent de localizarea geografică;
-posibilitatea de a primi reacţii rapide din partea membrilor comunităţii;
-accesul membrilor comunităţii care trăiesc izolat la produsele culturale
realizate în comunităţile compacte de aromâni (reviste, albume muzicale, documentare
tv);
-permanentizarea prezenţei aromânilor în mediul online, posibilitatea de a
regăsi şi în arhivele electronice de peste ani contribuţiile actualei generaţii de aromâni,
utilizatori ai internetului, etc.
BIBLIOGRAFIE
1. *** Aromânii: Istorie. Limbă. Destin. Monografie, Ed. Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1996
2.Cândroveanu Hristu, Aromânii ieri şi azi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova,
1995
3.Marcu Florin, Dicţionar de neologisme, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 1997
4.Gauss Karl Markus, Europeni care se sting, Ed. Humanitas, 2006
5.Peyfuss Max Demeter, Chestiunea aromânească, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, 1994
6.Thede Kahl, Istoria aromânilor, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005
7.Zbuchea Gheorghe, Aromânii au fost şi sunt români (I, II), în Magazin istoric,
nr. 9 /2006
8. http://memex.org/licklider.pdf7, John C. Licklider şi Robert W. Taylor, The
Computer as a Communication Device, System Research Center, Palo Alto California,
august 1990, pag. 21-41, 7 august 1990
9. http://www.rheingold.com/vc/book/index.html., Howard Rheingold, The
Virtual Community
10. http://www.cotidianul.ro/aromanii_isi_cer_drepturile_in_strada-26478.html,
Gatej Iuliana, Aromânii îşi cer drepturile în stradă din 22 Mai 2007
11. http://www.rri.ro